Nu mai vreau!

Nu mai suport tampeniile alea de mass-uri pe care, daca nu le trimiti mai departe, e de naspa. Mai nou, ele se manifesta si prin telefon, am primit de mai multe ori tot felul de prostii. Si daca, pe mess, mai intelegeam, ca vorba aia, e gratis (si am zis in postarea anterioara, ce e gratis, nu costa bani), cand e vorba de mesajele mele, pe care le platesc eu, creierul meu e incapabil sa priceapa.

Trebuie sa prezint o lista cu mass-urile pe care le-am primit in ultima vreme:

1. Scuza-ma ca te incomodez, e foarte urgent. Am un prieten care a venit de foarte departe si trebuie sa ramina undeva. Astfel, i-am indicat casa ta. Te rog primeste-l si iubeste-l. Numele Lui e Iisus Christos. Acum spune bine incet: Poti intra Doamne, eu am nevoie de Tine, curata inima mea cu Singele Tau si binecuvinteaza familia mea. Trimite la 20 persoane si vei primi un miracol miine . Daca vei refuza , aminteste-ti ! Iisus a spus: "Daca ma negi intre oameni, te voi nega inaintea Tatalui. Deci, s-a ispravit cu Mantuirea.

2. care imi tr si mie niste manele buzz Ma roade constiinta ca nu am permis de port-arma.

3. Buna, numele meu este Carmen si am un copil nou nascut, numit Raresh . El inseamna
tot ptr mine, si recent doctorii au descoperit ca are cancer la creier. Din pacate eu si sotul meu nu avem bani nici macar sa platim facturile lunare, dar am facut o intelegere cu YAHOO si AOL si am cazut de acord ca ptr fiecare persoana care primeste acest mesaj sa primim 5 centi in schimb. deci te rog trimite acest mesaj tuturor persoanelor din lista si ajute-ne. Da-l mai departe te rugam Saracul "Raresh" o sa ma bantuie pe veci.

4. Mai multumesc inca o data tuturor celor care mi-au trimis masss-uri. Datorita voua am trecut prin multe clipe minunate cum ar fi: 1. Am citit de 170 de ori ca va fi sters contul meu de pe yahoo. 2. Am cam 30.000 de ani de ghinion in fata mea si am murit deja de 36445544 de ori pt ca nu am dat toate mass-urile mai departe. 3. Sunt blestemat sa nu gasesc adevarata dragoste pt ca nu am dat restart la calc, nu m-am dat de 3 ori peste cap si nu am apasat shift de 2000000 de ori... si mama a murit cam de 482321434ori .) Da si tu mai departe si daca esti in campania anti mass-uri cretine si imbecile hai alaturi de noi... merita TRIMIS!! Desi prezint toate simptomele de mai sus, un mass in plus nu ma ajuta cu nimic.

In alta ordine de idei, cautati pe torrent desenul animat "Sheep in the Big City". E letal.

P.S. Trimite link-ul http://za-best.tk la cel putin 50 de persoane din lista ta sau vei face o basica la picior, ti se vor termina minutele in retea, ti se va bloca televizorul pe OTV si data viitoare cand vei trage apa la WC, va mai ramane un pic de hartie igienica inauntru.

P.P.S. Care aveti manele si sunteti disponibili sa i le dati si personajului respectiv, scrieti un comentariu si cereti-mi ID-ul de mess.

Tanti, de restu' dati-mi Sugus

Cum bine a remarcat cineva, in loc sa bat eu la tastatura, in ultima vreme a batut vantul, arendasul meu de nadejde. Si asta nu pentru ca mi-ar fi fost lene, ci exact de-aia. Pentru ca am preferat ca, in timpul meu liber destinat activitatilor PC, sa ma uit in prostie la The Simpsons (sunt deja la sezonul 13 - cred ca atunci cand le termin pe toate o sa cad in depresie). Cu toate ca am ceva de spus.

In primul rand, vreau sa spun ca a plecat tata, care va petrece sarbatorile undeva, departe. Poate de-asta mi-a revenit cheful de scris, unde "poate"="sigur", caci daca as fi scris de cate ori mi-a venit sa scriu pe perioada sederii lui, adica de cele 134 ori cand am avut "discutii in contradictoriu" atunci precis as fi spus niste blasfemii, vreo persoana binevoitoare sau chiar tata ar fi citit, si mi-as fi primit papara cuvenita. Asta e, sunt un om rau, da' am invatat sa traiesc cu asta, exact cum convietuiesc in pace buna tuberculosii, Domnul sa-i vindece, cu medicamentele pentru tuberculosi.

Ca sa nu zica nimeni ca am postari liniare, nu o sa incep paragraful cu "In al doilea rand", ci cu "Pe prima coloana". Acum scriu si eu 2D, da' mai am pana il ajung din urma pe tipu' care a creat SAW 3D. Pe care l-am vazut, in premiera, la cinema in Craiova. Urletele surround si sangele si matzele insangerate si celelalte organe care par a sari pe tine precum copiii cretinoizi pe Mos Craciun te fac sa alegi intre 2 variante: ori faci pe tine, ori nu. Eu am ales varianta a doua, ceea ce s-a dovedit inspirat, da' foarte tare mi s-a parut ca in sala erau decat inca vreo 3-4 persoane de varsta mea, si vreo 50 de copii de 10-12 ani, care nu stiu cum au intrat la un film cu 18. De fapt, nu stiu cum am intrat nici eu, ca am doar 17 anisori. Cert e ca dobitocii aia mici au avut o experienta de neuitat. Una peste alta, filmul a fost cel mai sangeros (sau poate e doar senzatia data de cinematograf) si s-a ridicat oarecum la nivelul SAW 2 si 4, pentru ca 1 e o capodopera, iar celelalte sunt a bunch'o'crap.

Ooo, da, si inca ceva. Atunci cand (NU) intrati pe blogul meu, nu mai e nevoie sa (NU) tastati za-best.blogspot.com. Ajunge za-best.tk , fiindca mi-am tras domeniu. Nu pentru ca as avea nevoie, nici pentru ca ma intereseaza, da' pentru ca e gratis. Una din devizele mele in viata e: "ce e gratis, nu costa bani". Si ceea ce nu costa bani e de bine.

Maine (n.r. Ajunul Craciunului) merg cu colindul cu niste prieteni. Numa' unu stie sa cante. Eu oricum sunt racit cobza si vorbesc ca rata. Faptu' e ca tipu' cantaret le zice, iar noi ceilalti dam in fundal cu "zum zdringhi zum zum" si la sfarsit cu "la multi ani, scoate punga da-ne bani".

Apropo, am vazut acum cateva zile, in timp ce citeam un articol pe internet, un comentariu lasat de cineva genial, daca el s-a gandit la asta. Comentariul zicea "eu nu inteleg de ce tinerii din ziua de azi, din 3 cuvinte, e musai sa spuna unu' in engleza". I mean, omu' chiar are dreptate, daca analizam a little situatia.

Sarbatori fericite a tutti frutti, cu toate ca Craciunul (nu e cacofonie) e doar warm-up, Revelionul fiind adevarata "bagabontzeala".

P.S. Nu mai da cu pietre-n geam, ca nu-i bicicleta ta.

Non-RIP Tulibu

Ieee, blogu' nu moare. Asta fiindca oricum nu aveam de gand sa il omor, am vrut asa, de sanchi, sa vad daca ii pasa lu' cineva de ce scriu eu aici sau nu. Oricum, si daca scriam doar pentru mine, era tot bine, ca eu fac asta pentru fun, nu sa dau cuiva lectii de cat de frumos si destept sunt eu, chiar daca stiti bine ca sunt. Tin sa ofer o bere/cola/coniac/visichi/cappy de grefuri/prigat de grefuri/sprite/mirinda/red bull/7 up/laptic cu ciocolata/apa plata cu lamaie virtuala tuturor celor 3 care ma sustin. Se acorda o bere/cola/coniac/visichi/cappy de grefuri/prigat de grefuri/sprite/mirinda/red bull/7 up/laptic cu ciocolata/apa plata cu lamaie non-virtuala si surorii mele, care ma sprijina si ma sustine, chiar daca are un mod violent de a isi manifesta iubirea fata de mine.

Apropo, sora mea candideaza impotriva lu' trei fete la presedintia comitetului scolar al Ionita Asan, functie la care trebuia initial sa aspir io, da' n-am mai avut chef, ca de ce sa merg eu dupa-masa la sedinte la scoala cand pot sa joc cantar-straic sau sa merg la teatru, plus ca mai fac si meditatii la economie si mai sunt si frumos si destept, chiar daca n-are legatura cu asta.

Asadar, daca vreti ca eu sa conduc scoala din umbra, ca lu' sor'mea ii scot eu aerele din cap acasa, auzi tu mare presedinte ce o mai fi si ea, si sa fiu liderul vostru absolut pe care il iubiti si il ascultati cuviinciosi si supusi, ca eu pe sor'mea o pun sa faca ceea ce zic eu, adica daca eu vreau sa fie muzica in scoala in pauze, e, daca eu vreau sa punem peste tot poze cu mine ca sa aiba scoleru' la ce se inchina, e si d-alea, si daca eu vreau sa facem un imn al meu, facem, nicio problema, trebuie doar sa cereti. Facem si un grajd unde crestem gaini pentru lapte si vaci pentru oua. Deci votati-o pe sora-mea si vom trai cu totii o adolescenta fericita sub obladuirea si indrumarea dragastoasa a surorii mele, a se citi a mea, ca ii scot eu aerele din cap, auzi la ea presedinte, ca ea nici nu stie ce e ala comitet.

P.S. Glumesc, bineinteles, sora-mea stie ce e ala comitet si are si ea personalitate, doar ca o mai indrum eu pe ici pe colo, si daca ea nu vrea, ii scot eu aerele din cap.

P.P.S. Lectiile de "cat de frumos si destept sunt eu" incep luni, la ora 13.

2 ani de blogareala

Azi, 3 octombrie, implinesc 2 ani de blogareala, timp in care am scris 53 de postari, si cu asta, 54. Pe putini i-am enervat, pe si mai putini i-am distrat, si doar eu m-am citit. Sau cel putin asa se pare, vazand numarul de comentarii strans de-a lungul timpului.

Vreau sa vad daca mai scriu si pentru altcineva in afara de mine. Eu ma pot citi si de pe o foaie de caiet dictando, nu am nevoie de ditai spatiul electronic. Asa ca mi-am fixat o TINTA DE COMENTARII pe care vreau sa o ating la acest articol. Nu voi comunica aceasta tinta, o pastrez deocamdata secreta, la fel si timpul pe care v-il aloc. Daca nu voi indeplini aceasta tinta, atunci aceasta este ULTIMA data cand imi scrijelesc blogul cu pixu' electronic.

Bifurcare:

1.Varianta in care numai eu ma citesc: Mi-a facut placere sa stau la taclale cu mine. Adio, drag eu, si ramai cu bine.

2.Varianta optimista: Promit ca la postarea urmatoare zic iar ceva de cicalaca, rude, profi si alte specimene si ma scuzati ca v-am plictisit cu postarea asta melodramatica.

P.S. Happy Birthday blogule!

P.P.S. Hai s-o ardem emo:

MR. TULIBU

BORN: 03.10.2008.
DIED: ?

Fara numar.

Ca un soarec de balta ce sunt, am lasat sarmanul blog in paragina. Acum insa m-am hotarat sa il scot. Tot din paragina.

Nu am chef sa bat campii cu "a inceput scoala si trebuie sa ma scol devreme si sa imi fac temele si sa invat si nu mai vreau de ce, o, Doamne, de ce, fie-ti mila de noi si da o greva, sau o zapada din aia timpurie, sau da scoala cu untura". Decat sa ma vait degeaba, doar pentru ca a inceput scoala, manca-o-ar lighioanele Pamantului, de n-as mai vedea-o, fir-ar ea de institutie publica si de ore plictisitoare si naspa, o sa va povestesc ceva ce mi s-a intamplat acum 2 zile, iar apoi mai vad eu ce mai insir.

Stateam la masa cu ai mei si vorbeam despre un doctor pensionat, in speta Dr. Pesamosca, un om care cica l-a facut si pe tata bine cand era mic, Domnul sa-l binecuvanteze, si era cel mai bun din lume la taiat oase cu flexu', chiar mai bun ca tipu' ala din SAW, numai ca ala nu se rezuma la flex, folosea cateodata o drujba sau niste sarma ghimpata sau un fierastrau sau un topor ascutit bine. Revenim. Tata spunea ca omu' asta a facut bine atatia pacienti, si chiar si pe tata insusi, Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe dl. dr., si pentru asta precis si-a castigat un loc in Rai. La care eu am intrebat: Si cum l-a castigat, la Loteria Vizelor? Tata a strambat din nas, in timp ce mama, desi se chinuia sa se abtina de la a rade ca sa imi dea mie un exemplu de cum NU trebuie sa se poarte un crestin, a facut exact ceea ce nu trebuia sa faca, si anume, a ras. Si acum ma mir cum de tata nu mi-a atras atentia pentru gluma necuviincioasa pe care am indraznit sa o eliberez din orificiul meu bucal. Dar bineinteles ca orificiul meu bucal nu putea sa se inchida asa, cu una cu doua, si a intrebat daca Raiul este sau nu in Spatiul Schengen. OK, asta a fost prea mult si pentru tata, care mi-a zis ca nu e bine sa glumesc cu chestii din astea si etc. Totusi, nu mi-a raspuns la intrebare. Cred ca la ora urmatoare o sa il intreb pe profu' de religie, poate ma dumireste el.

Precis va intrebati care e legatura cu titlul. Ei bine, sunt pe cale sa va lamuresc. Nu e nicio legatura, da' asa am vrut eu sa scriu, fara numar, si cum asta e tarlaua mea, pe care o detin, sac.

In alta ordine de idei, am tot auzit in ultima vreme ca anul asta mama si tata implinesc 18 ani de casnicie, cum ar veni, devin majori pentru a 2-a oara. Si, cu siguranta, nu ar fi putut atinge aceasta cifra frumoasa fara ajutorul de acum 40 de ani al Dl. Dr. Pesamosca. Domnul sa il aiba in paza!

P.S. Fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar.
P.P.S. M-am jurat, zau.

Hormoni de vara

E din nou vara, acea perioada din cap in care toti sufera de o abundenta de hormoni care se manifesta in diferite moduri, care mai de care mai ciudate si nesuferite.

Hormonii mei prefera sa se uite la The Simpsons si sunt decisi sa nu se lase pana nu termina toate cele 21 de serii produse pana in prezent. Ei au ajuns deja la a doua serie, din care mai au 7 episoade. Intr-o saptamana, doua, vine taticu' lor, dar nu se gandesc la asta.

Alti hormoni prefera sa isi atace prietenii si familiile lor asa, d-aiurea. Cica acesti prieteni sunt "foarte smecheri si ta-su ii crede bazati da nu sunt ei care se lauda la maica-sa si taica-su ca bat lumea la tenis si la fotbal". (citat din memorie).

Mai sunt si hormoni de imperechere, care fac omii si oamenele sa vrea sa se imperecheze unii cu altele, folosind diverse texte penibile, gen "Papusa, te fac un cico".

Taticu' hormonilor din capul listei, marinar fiind, este pe un vapor bantuit de fantome. Cica un malaiezian, saracu', a vazut o fantoma si e in stare de soc, nu mai poate vorbi. In rest, old stuff: se aud voci, se vad usi deschizandu-se si inchizandu-se aparent inexplicabil si alte fenomene clasice. Fantomele astea duc lipsa de creativitate.

Si strainii au hormoni. Azi am aflat ca niste americani sed in CaracaL.A. intr-un schimb de experienta cu niste romani cetateni ai acestui frumos oras. Dupa ce i-am vazut pe strada pe unu' si pe una alergandu-se, tipa bolborosind ceva in engleza, din care mintea mea bolnava nu a inteles decat un cuvant "hard" si "core" de unde intelegem ca are o problema de hard disk cu computerul ei dotat cu procesor Intel Dual Core si voia sa il roage pe respectivul urmaritor american sa ii repare masinaria. La pizzerie, mai erau niste americani, unii dintre ei de culoare, beti rupti si tatuati pe tot corpul (ma rog, partea vizibila, mai mult nu bag mana-n foc) care racneau mai ceva ca ala care a strigat "Vin britanicii" atunci cand au venit britanicii.

Sanatate!

P.S. Hai si virtute, ca sanatate are si prostii.

Psiho/Psycho.

"Good morning, and in case I don't see ya, good afternoon, good evening, and good night". Cam asta e starea mea in momentul asta. Sunt absolut ravasit mental, dupa ce am savurat poate cel mai tare film care mi s-a perindat prin fata ochilor. "The Truman Show", cu Jim Carrey (nu, nu e o comedie din aia tembela si haioasa, da' imi place sa ma uit si la alea") este singura productie TV care mi-a pus la incercare toata mandria mea masculina (deh) pentru a nu le permite ochilor mei sa urineze, (precum cei ai surorii mele, a doua zi, cand am pus-o sa se uite pentru ca eram sigur ca va plange si ma voi distra pe chestia asta). Mi-a ravasit mintea total. Ca sa explic in cateva cuvinte despre ce e vorba: se ia un tip (Jim Carrey) nedorit de parintii sai naturali, dar adoptat de un alt tip (Ed Harris) care creeaza un studio ce simuleaza o mica localitate situata pe o insula, Seaheaven, de pe care transmite 24/7 in toata lumea viata lui Jim Carrey, alias Truman Burbank, fara ca acesta sa stie ca totul e o mascarada, din momentul in care iese din mamicuta sa si pana...o sa vedeti voi pana cand, in ipoteza ca:

1. Cititi blogul (cum sa nu)
2. Va intereseaza (bis paranteza precedenta)

Atat cu filmul. Sa trecem acum la RL, unde am primit foarte socat/i vestea ca de la anul, vom face romana cu altcineva...nu stim cu cine, dar speram ca Domnul sa ne aibe in paza...macar Domnul, ca domnul (de romana) a plecat si ne-a lasat, fara sa se uite inapoi. The fairytale gone bad.

In fine, sa trecem peste asta. E vara, e frumos si m-am apucat sa invat sa cant la chitara. De fapt, maine dimineata o sa ma apuc, da' daca ziceam asta din prima propozitie, o bagati p-aia cu "nu lasa pe maine ce poti face azi" si nu am chef de filozofii din astea. E misto si la piscina, si la tenis, si cu rolele, si sa lucrez la engleza (cine stie cine citeste). Singurul meu regret e ca familia nu e intregita, asa cum ar trebui sa fie...

Ajunge pentru azi, ca stiu ca sunteti prea ocupati cu CM ca sa mai intrati si colea.

P.S. Hai Mexic! Hai Olanda!
P.P.S. Daca vreti sa vedeti filmul, nu il downloadati de pe torrent, ca e ilegal. Cumparati-l, ca si mine.
P.P.P.S. Porunca x, x apartine [1,10] Sa nu mint :))

Postare despre habar n-am ce

Scriu doar pentru a va arata ca inca mai scriu, sa nu stergeti adresa de la bookmarks (he he, nici macar eu nu o am la bookmarks) si pentru ca ma plictisesc teribil si nu am ce face. O sa va povestesc ce s-a mai intamplat in ultima vreme.

1. Traiesc bineeeeee! Stiti voi de ce. Nu dezvolt, pentru ca daca dezvolt, o sa citeasca unii carora nu o sa le convina. Sper ca stiti, daca nu, atunci anuntati-ma si o sa va spun eu in privat.

2. E cald si vine vara! Si, logic, nu mai am chef de scoala. Bine ca mai e un pic si se termina si o sa stau toata ziua (mai putin momentele in care o sa si invat) cu burta in sus, sau la tenis sau piscina sau vad eu pe unde. Am cam scapat si de teze, mai am doar la romana, dar acolo o sa iau eu macar un 8 sa imi iasa media.

3. Verisoara mea, de la Buc, a fost botezata. Toate bune si frumoase, doar ca m-am enervat teribil. Unii oameni nu imi plac. Si nu imi plac deloc, si a trebuit sa ii suport o zi intreaga. Ma refer la rude mai indepartate...venite tot din spatiul romanesc, dar de pe alte meleaguri care incep cu M, tot de la meleaguri, si te termina cu A, de la antistreptolizina.

4. Clasa mea este decimata. Se muta toata lumea ca lumea. Ramane, in schimb, o gramada de lume ne - ca lumea. Asta e, pe astia ii avem, cu astia defilam.

5. Am castigat un milion la BCR Tenis Partener. Am jucat semifinale si sunt foarte fericit. Am batut un baiat de 10 ani care stie tenis de 531336864322 de ori mai bine decat mine, dar pe care l-am enervat teribil (l-am distrus psihologic :)) ) Mai pe scurt, avea 6-0, 3-0, cand am inceput sa joc (nu stiu cum) si mi-am revenit, si l-am batut in tie-breakul decisiv.

Asadar, toate e roz si frumoase. Din pacate, articolul asta nu e catusi de putin haios, si nu pot sa il inchei fara sa zic ceva haios. Asa ca trebuie sa ma gandesc un pic.

O baba cade pe scari. De ce se trag clopotele? De franghie.

Gata, mi-am indeplinit obligatia. Pa si Pusi.

P.S. Aaa...ihi...pa.

Bla patrat

Ma simt dator sa scriu din nou pe blog. De fapt, nu neaparat dator, cat dornic. Chiar imi era dor sa imi dau frau liber din nou, pentru ca de fiecare data, chiar daca nu am nimic de spus, tot reusesc sa spun ceva. In momentul asta habar nu am ce o sa spun, da' gasesc eu cu ce sa umplu niste randuri.

In primul rand, ma vad nevoit sa citesc in 4 zile 2 romane uite-atata. De fapt, nu chiar atata...cam asa de mari. Pentru ca mi-a fost tare lene, si acum trag ponoasele si ma chinui teribil. Am citit 180 de pagini din "Patul lui Procust", si maine trebuie sa mai citesc restul de 150. Si, abia dupa 180 de pagini, am inteles de ce se numeste romanul asa. Pentru ca am citit toata cartea in patul meu, pat care s-a transformat, cu trecerea timpului, intr-un pat al lui Procust. M-am chinuit teribil sa citesc atatea pagini in care nu scrie nimic. M-am zvarcolit, m-am intors pe stanga, pe dreapta, am stat 3 ore in nenorocitul ala de pat cu nenorocita aia de carte jerpelita. Si o sa citesc toata cartea, dupa care, la lucrare, o sa ma gandesc la subiecte si o sa imi dau seama ca nu am inteles nimic. Asta daca e ceva de inteles. Banuiesc ca e, dar sunt eu prea PROcuST ca sa pricep.

In alt rand, stati un pic sa ma gandesc, aaa, hmm. A, da, peste cateva zile o sa fie misto. Foarte misto. Tare de tot. Se lasa cu petrecere. Banuiti voi de ce.

Intr-un rand de dupa alt rand, de ceva vreme simt ca sunt Lord of The Rings, "king of the hill, top of the heap" adica ma joc cu tot ce se petrece in lumea asta, inclusiv lumea. Am un chef de misto, mama-mama. Si sunt vesel peste masura. Si e primavara si frumos si soare si tenis si scoala e pe sfarsite si vine vacanta si o sa fiu foarte foarte fericit na, ca sunt mai fericit ca voi, ha, ha. Si ma duc la teatru, si mananc inghetata pana fac galci, si fotbal, si ma trezesc la 2 si ma culc tot atunci, dar A.M. , si ascult radio si muzica buna si asa mai departe.

Singurul impediment e ca "vine o vreme in care copiii" trebuie sa se orienteze in viata, adica a venit timpul sa imi dau seama cam ce am de gand sa fac in viata. Si nu mai merg chestiile alea de cand eram mici, si toti baietii voiau sa fie fotbalisti sau aviatori, si toate fetele voiau sa fie actrite sau cantarete, si eram o lume de artisti si zburatori, si nimeni nu se gandea ca atunci cand va fi mare, va vrea sa umfle cauciucuri la vulcanizare. Adica, naspa, sunt asa de mic si scump si nu am nici cea mai mica idee ce vreau sa fac, desi stiu ca e o chestie esentiala, ce imi va guverna viata, da' totusi parca ma doare in basca de tot. Toata treaba asta e nasoala.

In ultimul rand, e si o chestie rea in terminarea scolii. Cel mai tare tip pe care am avut placerea sa il cunosc, vesnicul meu coleg Catalin, e pe cale sa lase in urma "this little town blues" si sa se mute la capitala. Si sa nu mai am cu cine ma distra la fizica si sa nu mai am cu cine rade. Practic, probably the bf se cara. E si o sansa, ce-i drept mica, sa ramana. Oricum, daca nu ramane, apai sa stie ca in fiecare vacanta de vara vine la mine o saptamana, 2, cat o fi, si o sa vorbim intr-una pe mess si o sa jucam 1 on 1 in retea, daca inventeaza astia o modalitate sa jucam 1 on 1 in retea. Sper totusi sa se inchida granita spre Bucuresti si sa ramai colea, cu noi. Soarece de siloz ce esti.

P.S. Tonight is a "si" night. Si cu s de la sarpe.
P.P.S. Am si o mare dezamagire, incepe cu D si se termina cu inamo.
P.P.P.S. Bla patrat = bla la puterea a doua = bla inmultit cu bla, in caz ca am cititori juvenili sau batuti in cap.

Update

Deci, la cererea mea, a blogului ist pe care se pusese praful si, bineinteles, a ipoteticei mele neveste (care o sa doarma iar pe pres :P ) trebuie sa va povestesc ce chestii mi-au mai impestritat existenta.

1. Dinamo-Steaua :)) Sa comentez? Nu, nu are rost.

Eh, cum nu :)) bineinteles ca o sa comentez. Deci, a fost un meci disputat, cu multe faze de poarta, dar nu asta conteaza, ci faptul ca Prici a parasit locul faptei in minutul 85 de suparare, ha, soarec de siloz ce esti, ati luat bataie ca niste sobolani ce sunteti, ca turcii la Podu' Inalt. Degeaba ai incercat sa imi arborezi de gat fularul ala pagan si sa ma pui pe haifaiv...fail no. 2 :P

2. Olimpiada la informatica.

Plusuri:
-stau acasa cat vreau eu.
-invat si eu ceva ca lumea.
-o sa ma intalnesc cu niste oameni misto, pe care nu i-am mai vazut cam de multicel (exceptand olimpiada judeteana ;)) )

Minusuri:
-ma enerveaza tata, care spera ca o sa fac cine stie ce, cand eu de fapt nu am cum sa depasesc locul 50, asta daca sunt in forma.
-nu vreau sa stau acasa, pentru ca acasa e tot timpul tata, pe care vreau sa il evit cat mai mult cand vine vorba de informatica (vezi punctul anterior).
-incep sa obosesc psihic si uneori ma plictisesc teribil.
-se tine in vacanta, asa ca 3/4 din vacanta o sa o pierd in folosul educatiei mele (...)

3. Soare=tenis, parc, fotbal, role, inghetata etc.

A venit soarele si am fost la tenis cu "tovarasii". Am aflat de o chestie misto, BCR Tenis Partener, care este un fel de circuit competitional pentru amatori de toate varstele, care sunt clasificati in functie de nivelul de pregatire. Se tin vreo 4 concursuri anul asta si in Caracal, dar poti sa participi oriunde in tara, la cate turnee ai tu chef si timp, cand vrei, cu numai 35 RON pe an. Plus, poti ca atunci cand joci cu prietenii de placere, sa ai si o miza, adica niste puncte, cum ar veni, ATP, dar pentru amatori. Am auzit ca e si cu premii, deci e misto. O sa intru si eu in circuit. Cine mai e interesat, sa ma contacteze, poate jucam niste meciuri :)

Parc, fotbal, role, inghetata se incadreaza in aceeasi categorie, a chestiilor misto. De fapt, aceste mici placeri ale vietii ma fac sa nu clachez psihic, cu informatica si tata pe cap. Dar mai sunt doar 2 saptamani, si numar zilele ca un maniac care sunt.

4. Chuck, cel mai tare serial, care este si pe care il urmaresc zi de zi pe laptop. Nu ma chinui sa va povestesc, cautati si voi pe goagal, ca d-aia s-a inventat. Si nu luati de pe torrente! In nici un caz. Cumparati, ca niste buni cetateni care sunteti ;))

Astept in continuare parerile si comentariile voastre. Si imi cer scuze fata de d-nii profesori pe la orele carora nu am mai dat in ultima timp si care imi citesc blogul :))

Pa.

P.S. Nu am ce sa spun in P.S., dar nu puteam sa las postarea fara un P.S. Ar fi exact ca si cum as lasa o nunta fara lautari.

Radio El Condor :)

Nu imi sta in fire sa postez reclame pe blog (in afara de cele Adsense si de cea pentru presedintie) dar, cu dedicatie pentru prietenul meu, o sa fac o exceptie de la regula.

Ascultati Radio El Condor, un Radio-Net cu adresa schimbatoare (asa ca trebuie sa cereti stream-ul zilnic la id-ul radioelcondor), si veti fi intretinuti de cei mai tari DJ din Romania: DJ PRYCY (pe care il recunoasteti foarte usor dupa caciula sa periculoasa, cu dungi albe si negre) si DJ varu-sau Alex (nu stiu ce nume de DJ are, dar e cert: e DJ, e varu-sau si il cheama Alex).

Pricina, dai de baut.

P.S. Cautati vreo 2 articole mai jos, la flacara violet, la comentarii, acolo e miezu' :) BTW, am fost ucis intr-un mod bestios si diabolic. I don't want to play a game, I want my mommy :)) Game Over.

P.P.S. El Condor Rules!

P.P.P.S. Ceahlaul Rules! :))

As putea sa mor fericit.

Mint. Nu vreau sa mor. Oricum, daca ar fi sa mor, asta ar fi momentul ideal. Mi-am implinit visele. Blogul acesta si-a atins, in final apoteotic, tinta. Va iubesc pe toti cei care m-ati sustinut. Orice sentiment pe care il mai trezesc cu acest blog este un bonus. Pentru ca DA! lumea rezoneaza cu postarile mele. Sunt un fel de Mircea Badea, numai ca nu asa prost (hi, hi, hi). Dar mai bine sa va spun ce mari realizari am avut in ultimele 2 saptamani.

1. Am reusit sa conving tocilarele sa isi formeze un sindicat. Pentru ca da, le pasa! Uitati-va la sondaj. 3 tocilari si cate 1 din fiecare alta categorie. Asta inseamna, ca sa ma exprim licentios, ca un rasist ce sunt, ca fiecare om care intra pe blog vine la pachet cu un tocilar, ca e super oferta.

2. Dupa ce le-am povestit tuturor cat de tare e SAW, fara succes, mi-am zis: "Dom'le, daca nu reusesc sa fac pe cineva sa se uite la SAW, degeaba mai traiesc pe planeta asta". Si am reusit. Cel putin am obtinut o promisiune. Astept confirmarea.

3. Am primit un comentariu care denota ceva IQ din partea autorului. Multumesc, m-ai binedispus foarte mult, chiar daca mi-ai bagat faza cu inima care gandeste (nu imi place sa ma contrazica cineva, mai ales daca nu am dreptate). Desigur, glumesc :) Contraziceti-ma! Dati de pamant cu icoana mea. Aruncati-ma in negura trecutului, a ignorantei si, ma rog, in toate negurile posibile, la urma urmei. Se pare ca, oricum, imi prieste negura. D-aia stau la 1, in toiul noptii, si ma declar satisfacut de munca mea de un an si jumatate.

4. Am downloadat un programel cu care pot, de pe laptop-ul meu, sa sting laptop-ul lui tata, fiind conectati la acelasi router wireless. Abia astept sa ii fac figura cand se joaca Zuma :))

Acestea fiind spuse, pa.

Flacara violet! S.O.S. sunt atacat cu pixeli.

Anonim spunea...

Next time cand te mai gandesti sa faci pe binevoitoru` si sa-i explici unei fete ca sunt malefica si am zis chestii despre ea, gandeste-te de doua ori si nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala. Nu stii despre ce vorbesc, nicio problema. O sa-ti dai seama. Doar esti baiat destept, nu? [Tocilara Filozoafa]

Deci, sa incepem cu inceputul (pentru mine inceputul asta a fost acum 2 ore).

Intra sora-mea pe blog (nu stiu de ce, probabil ca sa vada daca am mai mentionat-o in vreo postare, ca sa incasez niste palme). Vine la mine si imi spune: vezi ca ti-a scris una, de zice ca e tocilara, ceva de rau pe blog. Soc. Groaza. Insfac laptopul si intru degraba pe blog. Vad un comentariu naspa. OK, lasa ca ma ocup mai tarziu. Apuc o doza, o desfac, o beau, ma duc sa pap, dupa care mai bag un Fifa pe PlayStation, ma spal, iar pap si ma duc in pat.

Dilema 1: OK, sunt in pat. Muzica in casti? Este. Mess? Este. Internet? Este. Si totusi, ce sa fac cu chestiile astea? ... aaa, da. Unfinished biznis.

Citesc cu atentie. Mintea mea algoritmica desfasoara urmatoarele actiuni:

1. Identificarea autorului: care esti, ma vandalule, evreule, ungurule? Am vreo 5 posibilitati. Imi dau seama ca vreo 3 nu conteaza, deoarece mintea lor nu poate concepe un text de mai mult de 2 cuvinte si jumatate, daca nu este memorat papagaliceste in prealabil. Raman 2 posibilitati. Nu, de fapt, una. Cealalta posibilitate se intreaba daca sa se combine (la cartela) cu Carlos, ca sa nu fie, saraca, singura de Valentine's Day. Nu am mai vazut atata disperare de la un text cu o poseta roz. Cum sa vii la mine, sa ma intrebi: "Ce parere ai, sa ma combin cu Carlos? E cam prost, dar decat nimeni..."

2. Identificarea temei de discutie: Ei, se pare ca nu sunt un baiat destept. Naspa. Si eu care credeam contrariul. Ma simt lezat in...in...halatul de baie. De fapt, ma si simt prost. Unii tin minte atatea chestii, pe care dupa mi le striga in fata/spate, si eu ma uit ca "curca-n craci" ca sa citez iar din matusa-mea. (P.S: Ma simt cam neinspirat in seara asta: se vede ca scriu doar din datorie, asa ca trebuie sa citez cam mult). In concluzie, nu pricep si probabil nu am sa pricep vreodata la ce se refera mesajul. Oricum, in prostia mea, presupun ca e de rau.

Dilema 2: Sa ma bucur sau nu? Din nou, piesa de teatru:

Personaje:

INGERASUL: Partea din mine pentru care inima este mai mult decat o bucata de carne
DRACUSORUL: Partea din mine care l-a facut pe Laurentiu sa ma acuze ca abuzez de ea

ACT, SCENA, etc. (stiti voi, ca doar sunteti baieti si fetite destepte)

INGERASUL: Bucura-te. Ai un vizitator in plus pe blog. Si un comentariu in plus pe blog.
DRACUSORUL: Da, dar ce folos? Din toti cei care citesc blogul, aproape numai "tocilara filozoafa" te-a "pretuit" atat de mult incat sa te binecuvanteze cu un comentariu.
INGERASUL: S-a semnat ca fiind tocilara filozoafa. Lumineaza-ti fata! A avut inspiratia sa se semneze.
DRACUSORUL: Taci! Tocilarele au interzis pe blog.
INGERASUL: E democratie! Asculta-l pe Mircea Badea si ai sa vezi.
DRACUSORUL: Mircea Badea e un prost. Ai vazut ce chitara si-a tras?
INGERASUL: OK, ai dreptate, Mircea Badea e un prost. (lovituri sub centura in idoli de carton: bifat)

Intra personajul JE.

JE: Hai, ura si la gara, ca de la atatea voci in cap nu mai gandesc limpede.

Scena finala. JE clarifica situatia.

JE: Clarific situatia. Se iau urmatoarele masuri:

-o salutam pe tocilara filozoafa si ii multumim pentru atentia acordata :) te mai asteptam pe la noi! BTW, sper ca m-ai votat pentru presedintie, chiar daca ai postat comentariul asta tocmai la bannerul meu de campanie. Rusinica.

-o rugam frumos pe tocilara filozoafa sa ne spuna despre ce e vorba in text. Poate chiar cu un alt comentariu, in caz ca ne mai onoreaza cu maiestuoasa ei prezenta.

-invitam toate tocilarele/filozoafele/tocilarele filozoafe sa formeze un sindicat, care sa le apere drepturile si sa trimita dupa gratii misoginii, barbatii (exceptie Mircea Badea si Carlos) si in general pe toata lumea care nu le recunoaste aripile ingeresti. (amintire: De ce iubitele sunt numite ingeri? Cititi pentru detalii).

-bem o doza.

Case classified.

P.S. Carlos nu e prost. Combina-te cu el, si vei avea sansa unica sa primesti o cafea si un pupic dulce de Sf. Valentin. Bineinteles, ambele platite de tine. Daca ai noroc, o sa petreci o noapte pe un pat de trandafiri, in Palatul de la Snagov (oftica-te, Patzo) sau chiar vei ajunge patroana Agentiei de Turism Camilier din Arabia Saudita (oftica-te, Ioano).

P.P.S. Rog t.f. sa ii transmita prietenei ei ceea ce am scris la P.S.

P.P.P.S. Nu-ul ala de dupa virgula, din ultima propozitie, imi aminteste de o doamna profesoara care abuzeaza de afirmatii si negatii. Ghiciti cine!

Ianuarie: Nostalgie after-party, tata, venghe, sisteme de valori si bucati de carne. Analiza aprofundata.

Revin, dupa peste o luna de absenta, cu o postare menita sa cuprinda cam tot ceea ce am omis sa scriu, din pura lene obsteasca, in tot acest timp. O sa incep in ordine cronologica, adica, asa cum as zice eu, cu inceputul, si o sa termin cu sfarsitul. Ca sa nu imi vajaie capul de atata scris, o sa marchez fiecare subiect printr-o cifra. O sa incep in ordine numerica, adica, asa cum as zice eu, cu inceputul (1) si o sa termin cu sfarsitul, necuratul stie care o fi, depinde ce imi mai amintesc.

1. Revelion. Marfa. Distractie. Alcool? Nu, sunt baiat cuminte :) Stat treaz pana dimineata. Petrecut cu prietenii si cu Carlos (scuza-ma ca te-am omis) :) . Ajuns acasa la 7. Brusc, devin "revelionostalgic". Ce misto a fost, ce repede s-a dus. 'ratzi de ani, ca nu puteti sa va miscati mai cu talent, sa vina mai grabnic revelionul urmator. Trist. Teme de vacanta. Dat pumni in:
-pat
-perete (au!)
-iar pat (peretele durea).

2. Tata. Dintr-o data, zambetul imi revine pe buze. Ce daca am teme de vacanta? Ce daca ma chinui ca un sclav sa nu raman corigent la mate? Ce daca revelionul s-a dus, scoala a inceput, iar imi vine sa il bat pe colegul meu Popescu, viata asta e naspa. Familia s-a reintregit. Sangele apa nu se face. Cu totii frematam de nerabdare asteptand partea paterna a familiei. Si iata-l: calare pe un cal alb, cu pletele-i blonde fluturand in razele soarelui :) nu, nu asta. Reformulez. Si iata-l: coborand dintr-un taxi, cu plet...of, nu. Cu un PlayStation 3 in geamantan. Dar ce este un PlayStation3?! o, Doamne, ce este un lucru atat de material, de efemer, in comparatie cu feeria regasirii tatalui pierdut undeva peste mari si tari? Negrul de sub unghie.

3. Venghe (adica venge) e o culoare, ceva intre maro, negru si culoarea balegii de vaca, cu nume nemtesc, care este atribuita de cele mai multe ori mobilei. Tata a venit cu idei inovatoare: schimbam mobila in sufragerie. Totul! Am mers 2 zile la rand prin zeci de magazine de specialitate. Si toti aveau un fix cu venghe.
-Nu va suparati, ce dimensiuni are dulapul acela maro?
-Hmm, va referiti la cel venghe?
Pana la urma, am cumparat cele necesare. Urmeaza sa vina pe 25 februarie. Anul curent. Si da, toate sunt venghe.

4. Sistem de valori. Azi am avut cea mai naspa "discutie in contradictoriu cu tata". Pentru ca e prea mult de povestit si v-as plictisi cu siguranta, o sa transpun totul sub forma unei mici piesute de teatru.

Personaje:

ALEX: fiul rebel
TATA: tatal lui Alex
MAMA: victima nevinovata

Actul de proprietate...asta, ACTUL 1. SCENA 3. (nu am inceput cu inceputul). VERSETUL 14, JE.

(Alex joaca FIFA 09 online pe PlayStation. Ia bataie de la toti. Rau, rau. Intra tata)

TATA: Alex, tu nu stii nici sa sutezi, nici sa pasezi, nici sa driblezi. Joci previzibil. De ce nu incerci din joystick? Ce, nu merge joystickul? Oricine e cat de cat inteligent te bate. Numai pe aia prosti bata poti sa ii bati.

ALEX: (in gand): BIP.

TATA: Alex, e deja 3-0. Tu nu vezi ca e mult mai bun ca tine? Pai la el nu ma prind cum joaca: la tine citesc totul dinainte, dupa cum te misti.

ALEX: (da un gol, se face 3-1) Hai cu egalarea, hai ca pot sa il bat. (da 2 mingi in tribune). Ce ma oftic.

TATA: De ce te oftici? E mai bun ca tine. Numai din intamplare cei slabi ii bat pe cei buni.

ALEX: Da, n-ar fi stricat si acum o intamplare din asta.

TATA: Cum sa te bazezi pe intamplari? Daca vrei sa il bati, fii tu mai bun. Tu nu vezi ca ai ajuns ca Dinamo? Nu conteaza cum joci, conteaza sa bati. Sistemul de valori in Romania e fals! gresit! inversat! Nu mai trai in Romania, integreaza-te in Europa!

MAMA: La masa toata lumea!

Actul de...nu conteaza. ACTUL 2, SCENA 8 (in bucatarie) CAPITOLUL 3, PARTEA 2, JE.

TATA: Uite mama, Alex s-a suparat pe mine.

ALEX: (vizibil iritat): Nu stiu de ce isi tot inchipuie tata ca ma supar pe el. Nici nu am zis asa ceva. (si incep sa povestesc totul)

TATA: Pai sistemul de valori...baiatul meu...Romania...sistemul de valori...

MAMA ii ia partea lui Alex.

TATA: (se enerveaza, incerca sa dea o lectie de viata, doar ca nu are ascultatori
fideli): Voi doi...sistemul de valori...inversat...ca asa e baiatul meu, si acum 4 ani, la olimpiada la matematica, nu facuse nimic si voia sa se califice (???)

ALEX: Nu-i adevarat, niciodata cand nu am facut nimic nu am vrut sa ma calific, ca nu sunt prost, stiu si eu cand ma calific si cand nu.

TATA: De la o vreme ai sistemul de valori (doh!!!!!!) total inversat (idem!) acum la informatica mai vrei sa te califici la nationala? Mai speri la asa ceva???)

ALEX SI MAMA: Pai de ce nu? Muncesc in fiecare zi, am si argumente sa sper, am fost si anul trecut.

TATA: Da, da aia toti sunt mai buni ca tine. Cum vrei tu sa te califici?

ALEX: Sunt 8 locuri, nu am zis ca vreau sa fiu primul, asa, mai pe 6-7.

TATA: Cum poti sa spui asa ceva? Trebuie mereu sa fii primul! Ai s.d.v. total i! Sa nu te vaiti la mine peste ani cand o sa fii un mediocru cu salariu de 5 mil. pe luna (imi cer scuze daca citeste asta cineva cu salariu de 5 mil. pe luna) care o sa mature strada sau o sa puna asfalt ca de ce nu te-am batut cand erai mic! Erai acum cativa ani cel mai inteligent din Romania. Aveam curajul sa te pun la concurs cu oricine din lume si castigai!

ALEX: De unde stii tu ca nu e nimeni mai destept ca mine in lume? Eu nu imi fac iluzii din astea, ca nu sunt eu buricul pamantului, nici apogeul inteligentei.

TATA: (nervi intinsi la maxim) Asculta, mama, ce spune. (MAMA, nervoasa, cu fata in pumni, nu schiteaza nici un gest) Eu am incredere in el si el nu? Daca eu zic ca asa e, asa e. S. lui d. v. e total i.

(ALEX si TATA se mai cearta vreo 10 minute. ALEX iese. MAMA (saraca) ramane cu TATA. Naspa. Piesa se incheie, cortina cade, ca dupa nu mai stiu ce s-a intamplat, decat ca probabil niste vecini nu au mai dormit, eu m-am dus sa imi fac baitza).

5. Bucati de carne: Am avut o lucrare la romana. M-am referit la Cezara marelui nostru poet national Eminescu. Am scris un comentariu cumintel (atipic mie) si totul mergea bine. Cand, la sfarsit, mi-am adus aminte ca nu am avut o opinie personala. Opinie de 3 randuri, dar foarte cuprinzatoare:

-cat il urasc pe Eminescu---bifat
-cat m-am chinuit sa citesc Cezara---bifat
-cat am cascat si m-am plictisit de moarte---bifat
-taieturi---bifat (nu au fost intentionate, dar le bifez si pe ele).

Am primit nota 9, din cate am inteles, in special pentru aceasta incheiere nepotrivita. Ziua urmatoare, cand am recuperat lucrarea de la un coleg, am observat ca incheierea ii fusese inlocuita cu o alta, scrisa cu rosu: incepea cu bla-bla si continea niste intrebari care, probabil, erau retorice:

-pentru mine inima este doar un organ, o bucata de carne?
-ce este pentru mine inima operei?
-ce reprezinta inima literaturii?

Intrucat nu este stilul meu, o sa evit sa raspund detaliat la aceste intrebari, mai ales ca la ultimele doua nu am nicio idee ce sa zic (niciodata, in viata mea, nu m-am gandit ce este inima operei/literaturii: si daca vreounul din colegii mei sustine ca s-a gandit, eu as putea sa jur ca nu e asa: in caz ca am dreptate, cer permisiunea sa il chinui ca in SAW: aaa, SAW!!! voiam ca asta sa fie ultimul punct in articol, dar o sa mai pun unul.

1. Fizic, da, inima este un organ. Oamenii asociaza, de cele mai multe ori gresit, inima cu iubirea, sau cu centrul unor obiecte. In primul rand, inima si iubirea nu au nicio legatura dovedita: iubirea poate fi considerata ca apartinand sufletului (devin religios) insa nu inimii, care nu face decat sa pompeze sange. Mai mult, inima este plasata in partea stanga a toracelui, asa ca nu este centrul organismului. Mai degraba as spune "ma aflu in sternul junglei" decat in inima ei.
2,3 necesita ceva mai mult timp de gandire.

6. SAW! I really love SAW. Acest thriller psihologic, conceput cu atata inteligenta, dar si cu atat sadism. In general, cand citesc o carte/ma uit la un film, urasc personajele negative. Vreau sa o ia in freza rau, sa le bata Superman/Batman/Fat-Frumos/Eu pana le suna apa in cap. Asa am vrut si in SAW, pana la partea a patra a filmului. Partile 5 si 6 (ca 6 sunt: s-a si potrivit cu numarul subpunctului) mi-au aratat ca, intotdeauna, chiar si raul railor este bun, intr-un fel. Recomand cu caldura SAW urmatoarelor doua categorii de oameni:

-oameni cu IQ mai mic decat numarul de la pantofi, care se uita, vad niste intestine scoase, mult sange, crime oribile, isi satisfac cei 2 neuroni si se duc sa se scobeasca in nas.
-oameni inteligenti, care o sa perceapa cu siguranta tesatura fina a povestii si nu o sa il priveasca precum pe un horror de duzina, ci o sa desluseasca maiestria lucraturii.

7. Mi-am amintit: Am avut o noua discutie in contradictoriu cu Laurentiu, fostul meu coleg, actual seminarist si popa in devenire. I-am spus ca eu nu cred in Biserica, daca este sa o privim ca pe o institutie. Eu cred in Biserica, mai exact in lacasul de cult numit Biserica. Nicidecum in niste oameni care, am auzit de curand, vor sa il faca pe Eminescu SFANT! O, Doamne, ce a ajuns lumea asta. In fine, pe scurt, eu i-am spus ca nu cred in institutia numita Biserica, iar el mi-a raspuns: "Pai da, tu crezi in diavol". Asta mi-a pus capac. Nu ai cu cine, dom'le, nu ai cu cine. Apropo, stiati ca daca ati lipsit 2 duminici din viata de la Biserica, o sa ajungeti in Iad? Gata, s-a terminat smecheria pentru mine, cum probabil s-a terminat si pentru toti cei care cititi. Numai Laurentiu cica ar fi lipsit cand era mic cateva Duminici, dar el se face Popa, slujbas al Domnului, si, cum ar veni, i se iarta. Adica pana si religia e pe pile? Nu cred asa ceva.

Cam atat. Sper ca am reusit sa acopar toate subiectele de interes. Va rog, nu va plictisiti citind. Stiu ca e greu, dar va rog. VA ROG!

P.S. Inca ma puteti vota la Presedintie! (sondajul din dreapta).