vineri, 24 septembrie 2010

Fara numar.

Ca un soarec de balta ce sunt, am lasat sarmanul blog in paragina. Acum insa m-am hotarat sa il scot. Tot din paragina.

Nu am chef sa bat campii cu "a inceput scoala si trebuie sa ma scol devreme si sa imi fac temele si sa invat si nu mai vreau de ce, o, Doamne, de ce, fie-ti mila de noi si da o greva, sau o zapada din aia timpurie, sau da scoala cu untura". Decat sa ma vait degeaba, doar pentru ca a inceput scoala, manca-o-ar lighioanele Pamantului, de n-as mai vedea-o, fir-ar ea de institutie publica si de ore plictisitoare si naspa, o sa va povestesc ceva ce mi s-a intamplat acum 2 zile, iar apoi mai vad eu ce mai insir.

Stateam la masa cu ai mei si vorbeam despre un doctor pensionat, in speta Dr. Pesamosca, un om care cica l-a facut si pe tata bine cand era mic, Domnul sa-l binecuvanteze, si era cel mai bun din lume la taiat oase cu flexu', chiar mai bun ca tipu' ala din SAW, numai ca ala nu se rezuma la flex, folosea cateodata o drujba sau niste sarma ghimpata sau un fierastrau sau un topor ascutit bine. Revenim. Tata spunea ca omu' asta a facut bine atatia pacienti, si chiar si pe tata insusi, Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe dl. dr., si pentru asta precis si-a castigat un loc in Rai. La care eu am intrebat: Si cum l-a castigat, la Loteria Vizelor? Tata a strambat din nas, in timp ce mama, desi se chinuia sa se abtina de la a rade ca sa imi dea mie un exemplu de cum NU trebuie sa se poarte un crestin, a facut exact ceea ce nu trebuia sa faca, si anume, a ras. Si acum ma mir cum de tata nu mi-a atras atentia pentru gluma necuviincioasa pe care am indraznit sa o eliberez din orificiul meu bucal. Dar bineinteles ca orificiul meu bucal nu putea sa se inchida asa, cu una cu doua, si a intrebat daca Raiul este sau nu in Spatiul Schengen. OK, asta a fost prea mult si pentru tata, care mi-a zis ca nu e bine sa glumesc cu chestii din astea si etc. Totusi, nu mi-a raspuns la intrebare. Cred ca la ora urmatoare o sa il intreb pe profu' de religie, poate ma dumireste el.

Precis va intrebati care e legatura cu titlul. Ei bine, sunt pe cale sa va lamuresc. Nu e nicio legatura, da' asa am vrut eu sa scriu, fara numar, si cum asta e tarlaua mea, pe care o detin, sac.

In alta ordine de idei, am tot auzit in ultima vreme ca anul asta mama si tata implinesc 18 ani de casnicie, cum ar veni, devin majori pentru a 2-a oara. Si, cu siguranta, nu ar fi putut atinge aceasta cifra frumoasa fara ajutorul de acum 40 de ani al Dl. Dr. Pesamosca. Domnul sa il aiba in paza!

P.S. Fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar.
P.P.S. M-am jurat, zau.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu