Da, iata-ma relatand din nou, departe de fata locului, din umila mea camera din Caracal. Nu stiu ce m-a apucat sa va scriu despre o olimpiada nationala, mai ales ca voi, majoritatea cititorilor, nu veti fi prea preocupati de acest articol in care imi expun impresiile despre ceva ce nu poate fi tradus in limbaj manelist si nu poate fi cantat de Guta sau Minune, alias De Vito. Stau ca un dobitoc si scriu despre o chestie care pare foarte profunda, care nu provoaca batai pe stadion, scandari rasiste, limbaj vulgar sau licentios. Dar am invatat o lectie importanta (desi pana acum cateva zile nu ii suportam pe cei care ziceau ca poti invata ceva dintr-o intamplare, deoarece eu nu am invatat niciodata nimic din nimic, decat ca prostia e infinita, dar asta invat in fiecare zi).
Desi firul logic ar indica ca acum trebuie sa continui ceea ce sustineam in afara parantezei, o sa dezvolt prostiile din paranteza. Am fost surprins sa aflu ca, desi prostia e intr-adevar infinita, nu este si omniprezenta (asta suna cam contradictoriu). Deoarece, pentru probabil prima oara, am avut senzatia ca discut cu niste oameni pe care nu ii pot "face" din vorbe. Am intalnit lume cu care sunt pe aceeasi lungime de unda, cu care un dialog nu reprezinta numai un mijloc de socializare, ci si de informare. Am mai invatat ca nu toti slatinenii sunt niste prosti care aranjeaza examene si olimpiade, respirand un aer poluat si mergand pe strazile gri din fata blocurilor la fel de gri ce gazduiesc n sobolani, bineinteles gri, unde 10 < n <100.
Ma bucur ca am putut lua parte la un eveniment unde prostia, rautatea si alte marsavenii infinite (dar nu omniprezente) ale acestei lumi bolnave nu au ce cauta, unde nu exista elevi model***, unde cadrele didactice nu par nebune si dezaxate, participand chiar si la activitati mai putin intelectuale precum tenisul de masa.
Si, in ultimul rand, vreau sa mentionez ca, daca in preziua plecarii spre Galati ma gandeam cu pesimism la participantii la olimpiada de informatica, vizualizandu-i ca pe niste oameni fara viata sociala si asteptand sa ma reintorc in tinutul de bastina, desi inca nici nu plecasem, la sfarsitul evenimentului am inceput sa privesc cu sila plecarea spre Caracal, un loc ce nu imi mai parea normal, ci plin de oameni cu un IQ ce poate fi numarat pe degetele de la o mana.
P.S. Da, si eu am o gramada de prejudecati si imi este rusine ca fac parte din aceasta speta de dobitoci formata, probabil, din 6 miliarde de oameni.
P.P.S. Ati observat ca si in P.S. am expus o prejudecata, la naiba?
Dumnezeu sa binecuvanteze olimpiadele nationale, oaze ale inteligentei^^^ pe Pamant!
***elev,a model-s.m/f; om cu varsta cuprinsa intre 10 si 19 ani, cu creier spalat si caruia ii place sa sarute insistent, mai ales pe plan comunicativ, partile grase, posterioare ale cadrelor didactice.
^^^in limita stocului disponibil.
vineri, 17 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)