Povestiri despre nimic

Dom'le, poate ca nu sunt inzestrat ca multe persoane pe care cu totii le cunoastem, le iubim si le idolatrizam, bineinteles simultan, care ne reprezinta cu mandrie si care sunt modele de urmat (si as putea da ceva exemple, prietenii stiu de ce). Poate ca sunt o specie demna de campanii radiofonice sau, cine stie, un bautor de cola lipsit de autocontrol, dar, daca am si eu o calitate, ingropata intr-un morman de defecte, aceea e ca sunt sincer. Asa ca o sa vorbesc despre nimic, pur si simplu aveam chef sa imi astern ideile intr-o noua postare marca je, sa imi defulez ineptiile intru binele spiritului meu inundat de atatea ridiculitati omniprezente. Si o sa va prezint cateva din sursele frustrarii mele, cu un pahar de cola langa (ajuta intotdeauna) si un pachet cu biscuiti cumparati de la penny, din aceia la tub, cu crema de ciocolata, care sunt febletea mea si de care nu pot gasi in tot orasul (suna aproape comunist).

1. Imi asum toata vina pentru aceasta mare frustrare, pentru ca inca mai sunt destul de idiot incat sa intru pe acel site mizer numit "Salut, 5" (si intrebarea logica este "Who...is 5?") si sa mai si click-uiesc (habar nu am cum se spune corect) toate aplicatiile. Asa ca, astazi, dornic de a ma infrupta din cunostintele cu care ma asalteaza "Salut, 5"-ul, am intrat pe profilul meu scris in bataie de joc (cine nu ma crede sa intre, si sa lase si un comment - am o obsesie cu cautatorii de comment-uri, nu stiu la ce folosesc, asa ca trebuie sa remarcati tenta ironica)(NU VREAU COMMENTURI - pentru cei mai putin inteligenti, iaca si rezumatul parantezei precedente). Si ma asalteaza un mesaj cu "Actualizeaza-ti profilul de flirt". Intai rad vreo 2 minute de ma prapadesc, dupa care, dornic de o noua portie de ras, dau click. Si ecranul imi este inundat de o imensitate, o masa amorfa (adica fara forma), de piei, avand un brat cu care se scarpina in subsolul coloanei vertebrale. Si, ca o bomboana pe coliva, sub un sondaj cu 2 optiuni: "Esti interesat? 1. DA ; 2.NU", absolut sinistru, apare si caracterizarea, facuta de insasi masa amorfa: "Sunt foarte timida, daca vrei sa vorbim, cauta-ma pe ID-ul nu stiu care". Pentru tipii interesati, sa stiti ca "nu stiu care" nu este ID-ul ei, asa am scris eu in loc de puncte-puncte." Imediat dupa, am simtit un chef nebun sa caut o sfoara si un scaun, dar, dupa cum ati vazut in postarile mele precedente, sunt un lenes incurabil, ceea ce mi-a salvat viata.

2. Fotbalul romanesc si echipa mea favorita, Dinamo, cu care tin de la 3 ani si care a ajuns o gluga de coceni. Nu vreau sa comentez, din respect pentru fotbal. Cel ne-neaos.

3. Matematica, materia mea "favorita", care imi ofera sentimente nebanuite. Nu prin problemele ce te duc pe culmi nebanuite, ci prin oferirea ocaziei, unice pana acum, de a spera la o medie de 8 si de a sarbatori fiecare nota de 7 ca pe o victorie de rasunet, spre disperarea familiei. Ceea ce imi place la nebunie, deoarece sa ii aduc la disperare pe cei din jur este unul din hobby-urile mele.

4. Hobby-urile mele bolnave. In capul listei se afla cel mentionat la punctul 3, urmat, in ordine, de hi5, certuri, paruieli si batai la care nu particip, enervat surori si, bineinteles, cel mai sinucigas dintre ele, manifestarea personalitatii mele debordante la ore nepotrivite (ex: ora 9, cand sora mea se uita la serialul ei favorit, ora de dirigentie si ora 7 dimineata, cand lenea-mi inunda centrii nervosi ai bietei mele mame.

Iata ca am reusit, in premiera, sa vorbesc cu succes despre nimic, alaturi de un pahar de cola, acum reumplut, intrebandu-ma cand cineva va sesiza pericolul pe care il reprezint si ma va duce la sectia de Ludovici a spitalului 9.

P.S. L'etat c'est moi!

P.P.S. Sper ca nu ati luat in serios ocarile auto-adresate, toata lumea stie ca eu sunt cel mai bun :) Vive la France!!! :)