Cugetari nocturne

Este ora 2:36. Stau cu castile in urechi si ascult muzica buna, si nu gasesc o ocupatie care sa serveasca drept "garnitura" melodioaselor sunete ce imi invadeaza in mod intentionat urechile. Nu imi e somn. Sau poate ca imi e. Oricum, sunt de-a dreptul iritat de incapacitatea mea de a savarsi o actiune potrivita cadrului nocturn si muzical. De fapt, eram pana acum 2 minute, pana mi-a venit geniala idee sa scriu pe blog. Tot creditul pentru idee ii apartine unui cantaret indian, a carui melodie o puteti asculta intr-o reclama mai veche a KitKat. Momentan, eu "have a break" si imi...sa zicem "pun la contributie" mintea inspre identificarea unui subiect ideal. Ce as putea oare sa astern pe hartia electronica din fata mea? Sa scriu despre fotbal? Nici asa disperat nu am ajuns. Oare ar fi potrivit sa vorbesc despre scoala...duminica...? (de la o vreme am inceput sa dau in sadism). Nu. Si iata ca, din nou, aceasta fabuloasa arta "care este" muzica ma salveaza. Am cu ce! Exact, as putea sa va povestesc fascinantele si perfectele mele insusiri fizice si morale (ca tot vorbeam despre sadism). Dar as cadea in derizoriu folosind astfel de clisee legate de sublimitatea (o exista cuvantul asta?) trasaturilor mele (scuze pentru umorul lipsit de umor la care recurg, s-a facut deja 2:44). Raman din nou cu ochii in soare, pardon, in laptop. Si aceasta ramanere cu ochii in laptop imi atrage atentia asupra numarului imens de cuvinte cu care inund fereastra asta blestemata (nu de mine, ci de voi, dupa ce o veti citi) (pardon, dupa ce nu o veti citi-cine intra pe un blog sa citeasca ce ma framanta pe mine la 2:45?). Asadar, am rezolvat. Exact la timp: So you're leavin' in the morning... Bravissimo, maestre Collins, nici eu nu puteam incheia mai bine. Ba da, uite ca inchei la fel de bine. Faza cu "I can't stop lovin' you" se indreapta spre blog-ul meu. Ba nu, mai bine s-ar indrepta spre ingeniozitatea mea. Am scris 15 minute fara oprire. Gata, "I'll get my suitcase" si "I'll car myself from aici sa ma culc". Ultima, marca inregistrata.

Acest paragraf il scriu incepand de la 2:51. Ce ironie a sortii! Dupa "I'm leavin' in the morning" vine Pink cu "Please don't leave me". Dar eu ii fac in necaz si plec. Sper sa nu ma mutileze ca pe saracul nene din videoclip.