Moartea unui artist

Precum toata lumea stie, acum circa o saptamana a murit simbolul muzicii pop in lume, Michael Jackson, si, o data cu el, o gramada de fanatici dornici de a isi urma idolul. Multa lume, in special pe forumuri, denigreaza meritele raposatului, ba chiar il acuza de comportament deviant (a se citi pagina orala a caietului de dirigentie) , totul culminand cu rememorarea proceselor interminabile in legatura cu acuzatiile de pedofilie. Multi uita ca el a fost deschizator de drumuri pentru marile vedete contemporane, gen Rihanna (uite, trebuia sa postez ceva de sarbatorire a bataii crunte pe care a incasat-o, derbedeaua dracului). Nimeni nu pune in prim plan gramezile de premii primite de-a lungul carierei pentru diverse single-uri si albume. Toti stiu ca Michael este primul negru din istorie devenit alb, desi nu se stie daca in urma unei boli sau a dereglarilor psihice incontestabile. Dar el ramane o emblema pentru industria muzicala de pretutindeni. Un tip trist, singur, cersind iubire (pentru cei care au curiozitatea, cautati unul din celebrele interviuri ale lui - a fost si la tv). In 1992, el ne-a deschis ochii si a umplut un stadion intreg, lucru nemaivazut din timpul omagiilor periodice in cinstea celebrului cizmar. Trag nadejde ca el nu va fi aruncat in negura uitarii, ca icoana lui va ramane vie (citat din Domnu' Dan, pardon, Trandafir - oh God, cat il urasc pe Sadoveanu). Caci, la urma urmei, daca poetul nostru genial, bolnav de sifilis, practicant de adulter si, posibil, batut de sotul Veronicai Micle (asta e doar o fantezie de-a mea) este inca idolatrizat si studiat, de ce Mishulica, pentru niste speculatii nedovedite, nu ar fi zeificat?

P.S. Imi e rusine cu mine: pana nu a murit Mishu, imi era total perplex, acum realizez si eu ce valoros era.
P.P.S. Daca stau bine sa ma gandesc, nu era prea valoros, comparativ cu Fernando de la Caransebes.
P cub S. Oameni buni, asa valuri de deznadejde nu o sa mai vedeti pana nu moare Madonna, asa ca traiti clipa!