Clinicile medicale sunt acele cladiri in care intram cand avem tensiunea mare si iesim cu tensiunea si mai mare. Desi nu frecventez, astazi am fost nevoit sa intru intr-una pentru a face vizita medicala in vederea testarii capacitatilor mele fizice de a conduce. Din fericire, capacitatile psihologice nu mi-au fost testate, pentru ca nu stiu cum ar putea cineva lua un test psihologic dupa o ora in care a stat nemancat, nebaut, in mirosul acela oribil de spital. Doctorii se plang ca de ce vine lumea tocmai de Inaltare, cand ar trebui sa stea acasa sa manance cozonac, asistentele isi beau cafeaua nestingherite, iar lumea sta pe coridor precum zombii din Resident Evil (3D) ca poate, poate o pica vreo halca de carne sau, RL, vreun control la ochi.
Maine, altceva care ma va fi enervat.
vineri, 3 iunie 2011
joi, 2 iunie 2011
Rubrica noua! 1 iunie: Ma enerveaza...librariile
Intro: De azi, la ora 00:00, o sa scriu zilnic pe blog; cateva randuri, despre ce m-a enervat in ziua aia, fin'ca in viata te enerveaza atatea lucruri incat nu poti sa le tii numarul decat in format A4.
Librariile sunt locurile alea unde se vand carti. Intotdeauna cand intru intr-o librarie, remarc aerul solemn, de inmormantare. As zice ca toata lumea e iluminata spiritual, numa' eu sunt un bagabont. Asa ca incerc sa le evit pe cat posibil. Azi insa, nu a fost posibil. Am intrat in librarie, ca sa imi procur cartea aia care imi trebuie la scoala de soferi (alta chestie enervanta). Am venit, am cerut, si m-am grabit afara fin'ca plamanii meu tanjeau dupa aer normal si bagabontesc. Din pacate, dejtul meu inelar s-a agatat in coltul masutei "pentru bagaje" - ca si cum lumea intra in librarie cu diplomatul si 2 saci de cartofi - si a facut poc. Asa mi-a rupt libraria dejtul. Si nu pot sa nu imi amintesc de cate ori mi-a zis tata: "Fiule, cartea n-a omorat pe nimeni".
Maine, altceva care ma va fi enervat.
Librariile sunt locurile alea unde se vand carti. Intotdeauna cand intru intr-o librarie, remarc aerul solemn, de inmormantare. As zice ca toata lumea e iluminata spiritual, numa' eu sunt un bagabont. Asa ca incerc sa le evit pe cat posibil. Azi insa, nu a fost posibil. Am intrat in librarie, ca sa imi procur cartea aia care imi trebuie la scoala de soferi (alta chestie enervanta). Am venit, am cerut, si m-am grabit afara fin'ca plamanii meu tanjeau dupa aer normal si bagabontesc. Din pacate, dejtul meu inelar s-a agatat in coltul masutei "pentru bagaje" - ca si cum lumea intra in librarie cu diplomatul si 2 saci de cartofi - si a facut poc. Asa mi-a rupt libraria dejtul. Si nu pot sa nu imi amintesc de cate ori mi-a zis tata: "Fiule, cartea n-a omorat pe nimeni".
Maine, altceva care ma va fi enervat.
sâmbătă, 26 februarie 2011
Poezie de Je. Astept pareri.
Orice asemanare cu Colegiul National "Ionita Asan" este pur intamplatoare. Nu ca Liceul-al-carui-nume-nu-trebuie-pomenit ar fi mai breaz. But still, for the laughs:
Ode to school
It's the school, the stupid building
Where the students have to meet.
Classrooms always tell you "Welcome!"
With a gentle smell of feet.
But the classes are like magic;
When you're sleepy and you're bored,
Time is passing with the speed of
Mr. Noja's evil Ford.
If you're thirsty or you're hungry
Eat a biscuit! Drink a Coke!
Hope the prices will not make you
Take a bite and sadly choke.
Chemistry? Won't see substances.
IT class? PC's unplugged.
If it's Science you'll see lenses
Only if you're sick or drugged.
Give your money for the guardian,
Give it for a calendar!
Give it all if the headmaster
Wants to buy a brand new car.
Time is up, you can go home!
Stop, 'cause some guys want to sell
Bikes, TV's, expired cosmetics:
Teachers get a sum as well.
School is like an empty tunnel,
You go out as you went in:
Only with less time and money,
And dumber than you had been.
Ode to school
It's the school, the stupid building
Where the students have to meet.
Classrooms always tell you "Welcome!"
With a gentle smell of feet.
But the classes are like magic;
When you're sleepy and you're bored,
Time is passing with the speed of
Mr. Noja's evil Ford.
If you're thirsty or you're hungry
Eat a biscuit! Drink a Coke!
Hope the prices will not make you
Take a bite and sadly choke.
Chemistry? Won't see substances.
IT class? PC's unplugged.
If it's Science you'll see lenses
Only if you're sick or drugged.
Give your money for the guardian,
Give it for a calendar!
Give it all if the headmaster
Wants to buy a brand new car.
Time is up, you can go home!
Stop, 'cause some guys want to sell
Bikes, TV's, expired cosmetics:
Teachers get a sum as well.
School is like an empty tunnel,
You go out as you went in:
Only with less time and money,
And dumber than you had been.
marți, 25 ianuarie 2011
10 lucruri care ma scarbesc rau de tot.
1. Facebook si hi5. Persoanele de sex feminin (cel putin dupa cum scrie in profil), reprezentate 90% de balene, scanduri, buboase, parasute isi expun husele de camion, lenjeria intima, prietenii, rudele si cateii. Personajele de sex masculin (idem paranteza precedenta) reprezentate 90% de cocalari, manelisti, cristiani ronalzi isi dezvelesc partea muschiuloasa a caracterului lor altfel sensibil si altruist. Totul rezulta intr-o cavalcada de comentarii cu pup, iubesc, like, scumpi, dragutzule, iepuras. Ati nimerit macar o data pe un profil al unui tip urat ca munca, sau al unei dudui slabe ca Joiana. Si totusi, precis ca nimeni nu a lasat vreun comentariu cu "ba/fa, vad stelele in ochii tai, pentru ca esti cat Universul". E atat de multa ipocrizie pe site-urile alea incat mi se incovriga degetele numai cand incerc sa le caut pe google: probabil cei 2 neuroni ramasi imi activeaza mecanismul de auto-aparare, si tin sa le multumesc pe aceasta cale.
2. Filmele de Craciun. OK, nu ajunge ca Mos Craciun si Stefan Hrusca ne invadeaza 2 luni pe an, acum si-au mai adus si rudele. Nevasta lui MC, fratii/surorile lui MC, nepotii/nepoatele lui MC, amanta lui MC, iubita din facultate a lui MC, prietenul la catarama al lui MC, renii lui MC, spiridusii lui MC, elfii lui MC. Si toate astea, pentru 2 ciocolate si un pachet de biscuiti.
3. Orice trebuie sa fac si nu imi aduce nici un folos. Nu imi plac proiectele, nu imi plac chestiile facute de-aiurea, care oricum peste 2 ore nu o sa mai conteze.
4. (Oarecum legat de 1) Falsa compatimire a oamenilor. Cand au murit saracii aia 3, D-zeu sa-i ierte, toate site-urile alea scarboase de la 1. erau pline de RIP, vai, ce ne facem maine la scoala fara voi, cum o sa suportam. A trecut o saptamana si ati uitat toti. Ce v-ati facut pana azi? Oricum, 90% din voi, aia care dati cu RIP in stanga si in dreapta, sunteti niste gretosi si mai bine ati tacea din gura si v-ati tine substituentul creierului ocupat cu noul single al lui Sorinel Pustiu. Pentru ca nu va pasa deloc. Alta chestie si mai scarboasa: sa chiulesti de la ore pe motiv ca te duci sa te pregatesti de inmormantare, sa ajuti, ca esti daramat si altele. Adica, sa te folosesti de moartea unora ca sa scapi de cine stie ce lucrare/ascultare. Voi nu sunteti fiinte umane nici cat handicapatele alea din reportaj care se uitau la masina facuta praf si chicoteau. Lua-v-ar fiscul pe toti.
5. Taximetristii care nu pornesc ceasul si iti cer cat vor ei. La un moment dat o sa se umple paharul si o sa fac eu urat si o sa le iau numarul si o sa duc lista la fisc sau unde trebuie, vad eu.
6. Aia care vorbesc mult si prost. Taci, ca nu ti-a cerut nimeni parerea.
7. Jumatate din fostii mei colegi din 5-8. Nu ma mai cunoasteti pe strada, este?
8. 90% din pensionarii romani. N-aveti ce face? Am nevoie de ciorapi de lana.
9. Aia care sunt labili psihic si totusi, peste 3 luni, ii vad cu carnet. Cand o sa imi permit, o sa imi cumpar un tanc sa il conduc pe strada. Pana atunci, cred ca nu mai ies din casa.
10. Posturile de stiri din RO. Cele mai uracioase posturi TV din toata lumea. Astia in loc sa relateze evenimentul, intai il provoaca, dup-aia il cosmetizeaza, dup-aia mai provoaca niste reactii si dup-aia ii dau cu "Stire de ultima ora - Azi domnul X ne-a jignit reporterul, facandu-l bou nesimtit, atunci cand acesta l-a intrebat politicos "Ba domnule X, ia fa-te 'ncoa si zi-i poporului de ce esti atat de gras si prost".
P.S. Lovitura de gratie ar fi sa vad vreun comentariu la acest post.
P.P.S. Si mai "de gratie" ar fi sa vad un comentariu de genul "nice post, esti un $cumP".
2. Filmele de Craciun. OK, nu ajunge ca Mos Craciun si Stefan Hrusca ne invadeaza 2 luni pe an, acum si-au mai adus si rudele. Nevasta lui MC, fratii/surorile lui MC, nepotii/nepoatele lui MC, amanta lui MC, iubita din facultate a lui MC, prietenul la catarama al lui MC, renii lui MC, spiridusii lui MC, elfii lui MC. Si toate astea, pentru 2 ciocolate si un pachet de biscuiti.
3. Orice trebuie sa fac si nu imi aduce nici un folos. Nu imi plac proiectele, nu imi plac chestiile facute de-aiurea, care oricum peste 2 ore nu o sa mai conteze.
4. (Oarecum legat de 1) Falsa compatimire a oamenilor. Cand au murit saracii aia 3, D-zeu sa-i ierte, toate site-urile alea scarboase de la 1. erau pline de RIP, vai, ce ne facem maine la scoala fara voi, cum o sa suportam. A trecut o saptamana si ati uitat toti. Ce v-ati facut pana azi? Oricum, 90% din voi, aia care dati cu RIP in stanga si in dreapta, sunteti niste gretosi si mai bine ati tacea din gura si v-ati tine substituentul creierului ocupat cu noul single al lui Sorinel Pustiu. Pentru ca nu va pasa deloc. Alta chestie si mai scarboasa: sa chiulesti de la ore pe motiv ca te duci sa te pregatesti de inmormantare, sa ajuti, ca esti daramat si altele. Adica, sa te folosesti de moartea unora ca sa scapi de cine stie ce lucrare/ascultare. Voi nu sunteti fiinte umane nici cat handicapatele alea din reportaj care se uitau la masina facuta praf si chicoteau. Lua-v-ar fiscul pe toti.
5. Taximetristii care nu pornesc ceasul si iti cer cat vor ei. La un moment dat o sa se umple paharul si o sa fac eu urat si o sa le iau numarul si o sa duc lista la fisc sau unde trebuie, vad eu.
6. Aia care vorbesc mult si prost. Taci, ca nu ti-a cerut nimeni parerea.
7. Jumatate din fostii mei colegi din 5-8. Nu ma mai cunoasteti pe strada, este?
8. 90% din pensionarii romani. N-aveti ce face? Am nevoie de ciorapi de lana.
9. Aia care sunt labili psihic si totusi, peste 3 luni, ii vad cu carnet. Cand o sa imi permit, o sa imi cumpar un tanc sa il conduc pe strada. Pana atunci, cred ca nu mai ies din casa.
10. Posturile de stiri din RO. Cele mai uracioase posturi TV din toata lumea. Astia in loc sa relateze evenimentul, intai il provoaca, dup-aia il cosmetizeaza, dup-aia mai provoaca niste reactii si dup-aia ii dau cu "Stire de ultima ora - Azi domnul X ne-a jignit reporterul, facandu-l bou nesimtit, atunci cand acesta l-a intrebat politicos "Ba domnule X, ia fa-te 'ncoa si zi-i poporului de ce esti atat de gras si prost".
P.S. Lovitura de gratie ar fi sa vad vreun comentariu la acest post.
P.P.S. Si mai "de gratie" ar fi sa vad un comentariu de genul "nice post, esti un $cumP".
joi, 30 decembrie 2010
Nu mai vreau!
Nu mai suport tampeniile alea de mass-uri pe care, daca nu le trimiti mai departe, e de naspa. Mai nou, ele se manifesta si prin telefon, am primit de mai multe ori tot felul de prostii. Si daca, pe mess, mai intelegeam, ca vorba aia, e gratis (si am zis in postarea anterioara, ce e gratis, nu costa bani), cand e vorba de mesajele mele, pe care le platesc eu, creierul meu e incapabil sa priceapa.
Trebuie sa prezint o lista cu mass-urile pe care le-am primit in ultima vreme:
1. Scuza-ma ca te incomodez, e foarte urgent. Am un prieten care a venit de foarte departe si trebuie sa ramina undeva. Astfel, i-am indicat casa ta. Te rog primeste-l si iubeste-l. Numele Lui e Iisus Christos. Acum spune bine incet: Poti intra Doamne, eu am nevoie de Tine, curata inima mea cu Singele Tau si binecuvinteaza familia mea. Trimite la 20 persoane si vei primi un miracol miine . Daca vei refuza , aminteste-ti ! Iisus a spus: "Daca ma negi intre oameni, te voi nega inaintea Tatalui. Deci, s-a ispravit cu Mantuirea.
2. care imi tr si mie niste manele buzz Ma roade constiinta ca nu am permis de port-arma.
3. Buna, numele meu este Carmen si am un copil nou nascut, numit Raresh . El inseamna
tot ptr mine, si recent doctorii au descoperit ca are cancer la creier. Din pacate eu si sotul meu nu avem bani nici macar sa platim facturile lunare, dar am facut o intelegere cu YAHOO si AOL si am cazut de acord ca ptr fiecare persoana care primeste acest mesaj sa primim 5 centi in schimb. deci te rog trimite acest mesaj tuturor persoanelor din lista si ajute-ne. Da-l mai departe te rugam Saracul "Raresh" o sa ma bantuie pe veci.
4. Mai multumesc inca o data tuturor celor care mi-au trimis masss-uri. Datorita voua am trecut prin multe clipe minunate cum ar fi: 1. Am citit de 170 de ori ca va fi sters contul meu de pe yahoo. 2. Am cam 30.000 de ani de ghinion in fata mea si am murit deja de 36445544 de ori pt ca nu am dat toate mass-urile mai departe. 3. Sunt blestemat sa nu gasesc adevarata dragoste pt ca nu am dat restart la calc, nu m-am dat de 3 ori peste cap si nu am apasat shift de 2000000 de ori... si mama a murit cam de 482321434ori .) Da si tu mai departe si daca esti in campania anti mass-uri cretine si imbecile hai alaturi de noi... merita TRIMIS!! Desi prezint toate simptomele de mai sus, un mass in plus nu ma ajuta cu nimic.
In alta ordine de idei, cautati pe torrent desenul animat "Sheep in the Big City". E letal.
P.S. Trimite link-ul http://za-best.tk la cel putin 50 de persoane din lista ta sau vei face o basica la picior, ti se vor termina minutele in retea, ti se va bloca televizorul pe OTV si data viitoare cand vei trage apa la WC, va mai ramane un pic de hartie igienica inauntru.
P.P.S. Care aveti manele si sunteti disponibili sa i le dati si personajului respectiv, scrieti un comentariu si cereti-mi ID-ul de mess.
Trebuie sa prezint o lista cu mass-urile pe care le-am primit in ultima vreme:
1. Scuza-ma ca te incomodez, e foarte urgent. Am un prieten care a venit de foarte departe si trebuie sa ramina undeva. Astfel, i-am indicat casa ta. Te rog primeste-l si iubeste-l. Numele Lui e Iisus Christos. Acum spune bine incet: Poti intra Doamne, eu am nevoie de Tine, curata inima mea cu Singele Tau si binecuvinteaza familia mea. Trimite la 20 persoane si vei primi un miracol miine . Daca vei refuza , aminteste-ti ! Iisus a spus: "Daca ma negi intre oameni, te voi nega inaintea Tatalui. Deci, s-a ispravit cu Mantuirea.
2. care imi tr si mie niste manele buzz Ma roade constiinta ca nu am permis de port-arma.
3. Buna, numele meu este Carmen si am un copil nou nascut, numit Raresh . El inseamna
tot ptr mine, si recent doctorii au descoperit ca are cancer la creier. Din pacate eu si sotul meu nu avem bani nici macar sa platim facturile lunare, dar am facut o intelegere cu YAHOO si AOL si am cazut de acord ca ptr fiecare persoana care primeste acest mesaj sa primim 5 centi in schimb. deci te rog trimite acest mesaj tuturor persoanelor din lista si ajute-ne. Da-l mai departe te rugam Saracul "Raresh" o sa ma bantuie pe veci.
4. Mai multumesc inca o data tuturor celor care mi-au trimis masss-uri. Datorita voua am trecut prin multe clipe minunate cum ar fi: 1. Am citit de 170 de ori ca va fi sters contul meu de pe yahoo. 2. Am cam 30.000 de ani de ghinion in fata mea si am murit deja de 36445544 de ori pt ca nu am dat toate mass-urile mai departe. 3. Sunt blestemat sa nu gasesc adevarata dragoste pt ca nu am dat restart la calc, nu m-am dat de 3 ori peste cap si nu am apasat shift de 2000000 de ori... si mama a murit cam de 482321434ori .) Da si tu mai departe si daca esti in campania anti mass-uri cretine si imbecile hai alaturi de noi... merita TRIMIS!! Desi prezint toate simptomele de mai sus, un mass in plus nu ma ajuta cu nimic.
In alta ordine de idei, cautati pe torrent desenul animat "Sheep in the Big City". E letal.
P.S. Trimite link-ul http://za-best.tk la cel putin 50 de persoane din lista ta sau vei face o basica la picior, ti se vor termina minutele in retea, ti se va bloca televizorul pe OTV si data viitoare cand vei trage apa la WC, va mai ramane un pic de hartie igienica inauntru.
P.P.S. Care aveti manele si sunteti disponibili sa i le dati si personajului respectiv, scrieti un comentariu si cereti-mi ID-ul de mess.
vineri, 24 decembrie 2010
Tanti, de restu' dati-mi Sugus
Cum bine a remarcat cineva, in loc sa bat eu la tastatura, in ultima vreme a batut vantul, arendasul meu de nadejde. Si asta nu pentru ca mi-ar fi fost lene, ci exact de-aia. Pentru ca am preferat ca, in timpul meu liber destinat activitatilor PC, sa ma uit in prostie la The Simpsons (sunt deja la sezonul 13 - cred ca atunci cand le termin pe toate o sa cad in depresie). Cu toate ca am ceva de spus.
In primul rand, vreau sa spun ca a plecat tata, care va petrece sarbatorile undeva, departe. Poate de-asta mi-a revenit cheful de scris, unde "poate"="sigur", caci daca as fi scris de cate ori mi-a venit sa scriu pe perioada sederii lui, adica de cele 134 ori cand am avut "discutii in contradictoriu" atunci precis as fi spus niste blasfemii, vreo persoana binevoitoare sau chiar tata ar fi citit, si mi-as fi primit papara cuvenita. Asta e, sunt un om rau, da' am invatat sa traiesc cu asta, exact cum convietuiesc in pace buna tuberculosii, Domnul sa-i vindece, cu medicamentele pentru tuberculosi.
Ca sa nu zica nimeni ca am postari liniare, nu o sa incep paragraful cu "In al doilea rand", ci cu "Pe prima coloana". Acum scriu si eu 2D, da' mai am pana il ajung din urma pe tipu' care a creat SAW 3D. Pe care l-am vazut, in premiera, la cinema in Craiova. Urletele surround si sangele si matzele insangerate si celelalte organe care par a sari pe tine precum copiii cretinoizi pe Mos Craciun te fac sa alegi intre 2 variante: ori faci pe tine, ori nu. Eu am ales varianta a doua, ceea ce s-a dovedit inspirat, da' foarte tare mi s-a parut ca in sala erau decat inca vreo 3-4 persoane de varsta mea, si vreo 50 de copii de 10-12 ani, care nu stiu cum au intrat la un film cu 18. De fapt, nu stiu cum am intrat nici eu, ca am doar 17 anisori. Cert e ca dobitocii aia mici au avut o experienta de neuitat. Una peste alta, filmul a fost cel mai sangeros (sau poate e doar senzatia data de cinematograf) si s-a ridicat oarecum la nivelul SAW 2 si 4, pentru ca 1 e o capodopera, iar celelalte sunt a bunch'o'crap.
Ooo, da, si inca ceva. Atunci cand (NU) intrati pe blogul meu, nu mai e nevoie sa (NU) tastati za-best.blogspot.com. Ajunge za-best.tk , fiindca mi-am tras domeniu. Nu pentru ca as avea nevoie, nici pentru ca ma intereseaza, da' pentru ca e gratis. Una din devizele mele in viata e: "ce e gratis, nu costa bani". Si ceea ce nu costa bani e de bine.
Maine (n.r. Ajunul Craciunului) merg cu colindul cu niste prieteni. Numa' unu stie sa cante. Eu oricum sunt racit cobza si vorbesc ca rata. Faptu' e ca tipu' cantaret le zice, iar noi ceilalti dam in fundal cu "zum zdringhi zum zum" si la sfarsit cu "la multi ani, scoate punga da-ne bani".
Apropo, am vazut acum cateva zile, in timp ce citeam un articol pe internet, un comentariu lasat de cineva genial, daca el s-a gandit la asta. Comentariul zicea "eu nu inteleg de ce tinerii din ziua de azi, din 3 cuvinte, e musai sa spuna unu' in engleza". I mean, omu' chiar are dreptate, daca analizam a little situatia.
Sarbatori fericite a tutti frutti, cu toate ca Craciunul (nu e cacofonie) e doar warm-up, Revelionul fiind adevarata "bagabontzeala".
P.S. Nu mai da cu pietre-n geam, ca nu-i bicicleta ta.
In primul rand, vreau sa spun ca a plecat tata, care va petrece sarbatorile undeva, departe. Poate de-asta mi-a revenit cheful de scris, unde "poate"="sigur", caci daca as fi scris de cate ori mi-a venit sa scriu pe perioada sederii lui, adica de cele 134 ori cand am avut "discutii in contradictoriu" atunci precis as fi spus niste blasfemii, vreo persoana binevoitoare sau chiar tata ar fi citit, si mi-as fi primit papara cuvenita. Asta e, sunt un om rau, da' am invatat sa traiesc cu asta, exact cum convietuiesc in pace buna tuberculosii, Domnul sa-i vindece, cu medicamentele pentru tuberculosi.
Ca sa nu zica nimeni ca am postari liniare, nu o sa incep paragraful cu "In al doilea rand", ci cu "Pe prima coloana". Acum scriu si eu 2D, da' mai am pana il ajung din urma pe tipu' care a creat SAW 3D. Pe care l-am vazut, in premiera, la cinema in Craiova. Urletele surround si sangele si matzele insangerate si celelalte organe care par a sari pe tine precum copiii cretinoizi pe Mos Craciun te fac sa alegi intre 2 variante: ori faci pe tine, ori nu. Eu am ales varianta a doua, ceea ce s-a dovedit inspirat, da' foarte tare mi s-a parut ca in sala erau decat inca vreo 3-4 persoane de varsta mea, si vreo 50 de copii de 10-12 ani, care nu stiu cum au intrat la un film cu 18. De fapt, nu stiu cum am intrat nici eu, ca am doar 17 anisori. Cert e ca dobitocii aia mici au avut o experienta de neuitat. Una peste alta, filmul a fost cel mai sangeros (sau poate e doar senzatia data de cinematograf) si s-a ridicat oarecum la nivelul SAW 2 si 4, pentru ca 1 e o capodopera, iar celelalte sunt a bunch'o'crap.
Ooo, da, si inca ceva. Atunci cand (NU) intrati pe blogul meu, nu mai e nevoie sa (NU) tastati za-best.blogspot.com. Ajunge za-best.tk , fiindca mi-am tras domeniu. Nu pentru ca as avea nevoie, nici pentru ca ma intereseaza, da' pentru ca e gratis. Una din devizele mele in viata e: "ce e gratis, nu costa bani". Si ceea ce nu costa bani e de bine.
Maine (n.r. Ajunul Craciunului) merg cu colindul cu niste prieteni. Numa' unu stie sa cante. Eu oricum sunt racit cobza si vorbesc ca rata. Faptu' e ca tipu' cantaret le zice, iar noi ceilalti dam in fundal cu "zum zdringhi zum zum" si la sfarsit cu "la multi ani, scoate punga da-ne bani".
Apropo, am vazut acum cateva zile, in timp ce citeam un articol pe internet, un comentariu lasat de cineva genial, daca el s-a gandit la asta. Comentariul zicea "eu nu inteleg de ce tinerii din ziua de azi, din 3 cuvinte, e musai sa spuna unu' in engleza". I mean, omu' chiar are dreptate, daca analizam a little situatia.
Sarbatori fericite a tutti frutti, cu toate ca Craciunul (nu e cacofonie) e doar warm-up, Revelionul fiind adevarata "bagabontzeala".
P.S. Nu mai da cu pietre-n geam, ca nu-i bicicleta ta.
miercuri, 20 octombrie 2010
Non-RIP Tulibu
Ieee, blogu' nu moare. Asta fiindca oricum nu aveam de gand sa il omor, am vrut asa, de sanchi, sa vad daca ii pasa lu' cineva de ce scriu eu aici sau nu. Oricum, si daca scriam doar pentru mine, era tot bine, ca eu fac asta pentru fun, nu sa dau cuiva lectii de cat de frumos si destept sunt eu, chiar daca stiti bine ca sunt. Tin sa ofer o bere/cola/coniac/visichi/cappy de grefuri/prigat de grefuri/sprite/mirinda/red bull/7 up/laptic cu ciocolata/apa plata cu lamaie virtuala tuturor celor 3 care ma sustin. Se acorda o bere/cola/coniac/visichi/cappy de grefuri/prigat de grefuri/sprite/mirinda/red bull/7 up/laptic cu ciocolata/apa plata cu lamaie non-virtuala si surorii mele, care ma sprijina si ma sustine, chiar daca are un mod violent de a isi manifesta iubirea fata de mine.
Apropo, sora mea candideaza impotriva lu' trei fete la presedintia comitetului scolar al Ionita Asan, functie la care trebuia initial sa aspir io, da' n-am mai avut chef, ca de ce sa merg eu dupa-masa la sedinte la scoala cand pot sa joc cantar-straic sau sa merg la teatru, plus ca mai fac si meditatii la economie si mai sunt si frumos si destept, chiar daca n-are legatura cu asta.
Asadar, daca vreti ca eu sa conduc scoala din umbra, ca lu' sor'mea ii scot eu aerele din cap acasa, auzi tu mare presedinte ce o mai fi si ea, si sa fiu liderul vostru absolut pe care il iubiti si il ascultati cuviinciosi si supusi, ca eu pe sor'mea o pun sa faca ceea ce zic eu, adica daca eu vreau sa fie muzica in scoala in pauze, e, daca eu vreau sa punem peste tot poze cu mine ca sa aiba scoleru' la ce se inchina, e si d-alea, si daca eu vreau sa facem un imn al meu, facem, nicio problema, trebuie doar sa cereti. Facem si un grajd unde crestem gaini pentru lapte si vaci pentru oua. Deci votati-o pe sora-mea si vom trai cu totii o adolescenta fericita sub obladuirea si indrumarea dragastoasa a surorii mele, a se citi a mea, ca ii scot eu aerele din cap, auzi la ea presedinte, ca ea nici nu stie ce e ala comitet.
P.S. Glumesc, bineinteles, sora-mea stie ce e ala comitet si are si ea personalitate, doar ca o mai indrum eu pe ici pe colo, si daca ea nu vrea, ii scot eu aerele din cap.
P.P.S. Lectiile de "cat de frumos si destept sunt eu" incep luni, la ora 13.
Apropo, sora mea candideaza impotriva lu' trei fete la presedintia comitetului scolar al Ionita Asan, functie la care trebuia initial sa aspir io, da' n-am mai avut chef, ca de ce sa merg eu dupa-masa la sedinte la scoala cand pot sa joc cantar-straic sau sa merg la teatru, plus ca mai fac si meditatii la economie si mai sunt si frumos si destept, chiar daca n-are legatura cu asta.
Asadar, daca vreti ca eu sa conduc scoala din umbra, ca lu' sor'mea ii scot eu aerele din cap acasa, auzi tu mare presedinte ce o mai fi si ea, si sa fiu liderul vostru absolut pe care il iubiti si il ascultati cuviinciosi si supusi, ca eu pe sor'mea o pun sa faca ceea ce zic eu, adica daca eu vreau sa fie muzica in scoala in pauze, e, daca eu vreau sa punem peste tot poze cu mine ca sa aiba scoleru' la ce se inchina, e si d-alea, si daca eu vreau sa facem un imn al meu, facem, nicio problema, trebuie doar sa cereti. Facem si un grajd unde crestem gaini pentru lapte si vaci pentru oua. Deci votati-o pe sora-mea si vom trai cu totii o adolescenta fericita sub obladuirea si indrumarea dragastoasa a surorii mele, a se citi a mea, ca ii scot eu aerele din cap, auzi la ea presedinte, ca ea nici nu stie ce e ala comitet.
P.S. Glumesc, bineinteles, sora-mea stie ce e ala comitet si are si ea personalitate, doar ca o mai indrum eu pe ici pe colo, si daca ea nu vrea, ii scot eu aerele din cap.
P.P.S. Lectiile de "cat de frumos si destept sunt eu" incep luni, la ora 13.
luni, 4 octombrie 2010
2 ani de blogareala
Azi, 3 octombrie, implinesc 2 ani de blogareala, timp in care am scris 53 de postari, si cu asta, 54. Pe putini i-am enervat, pe si mai putini i-am distrat, si doar eu m-am citit. Sau cel putin asa se pare, vazand numarul de comentarii strans de-a lungul timpului.
Vreau sa vad daca mai scriu si pentru altcineva in afara de mine. Eu ma pot citi si de pe o foaie de caiet dictando, nu am nevoie de ditai spatiul electronic. Asa ca mi-am fixat o TINTA DE COMENTARII pe care vreau sa o ating la acest articol. Nu voi comunica aceasta tinta, o pastrez deocamdata secreta, la fel si timpul pe care v-il aloc. Daca nu voi indeplini aceasta tinta, atunci aceasta este ULTIMA data cand imi scrijelesc blogul cu pixu' electronic.
Bifurcare:
1.Varianta in care numai eu ma citesc: Mi-a facut placere sa stau la taclale cu mine. Adio, drag eu, si ramai cu bine.
2.Varianta optimista: Promit ca la postarea urmatoare zic iar ceva de cicalaca, rude, profi si alte specimene si ma scuzati ca v-am plictisit cu postarea asta melodramatica.
P.S. Happy Birthday blogule!
P.P.S. Hai s-o ardem emo:
MR. TULIBU
BORN: 03.10.2008.
DIED: ?
Vreau sa vad daca mai scriu si pentru altcineva in afara de mine. Eu ma pot citi si de pe o foaie de caiet dictando, nu am nevoie de ditai spatiul electronic. Asa ca mi-am fixat o TINTA DE COMENTARII pe care vreau sa o ating la acest articol. Nu voi comunica aceasta tinta, o pastrez deocamdata secreta, la fel si timpul pe care v-il aloc. Daca nu voi indeplini aceasta tinta, atunci aceasta este ULTIMA data cand imi scrijelesc blogul cu pixu' electronic.
Bifurcare:
1.Varianta in care numai eu ma citesc: Mi-a facut placere sa stau la taclale cu mine. Adio, drag eu, si ramai cu bine.
2.Varianta optimista: Promit ca la postarea urmatoare zic iar ceva de cicalaca, rude, profi si alte specimene si ma scuzati ca v-am plictisit cu postarea asta melodramatica.
P.S. Happy Birthday blogule!
P.P.S. Hai s-o ardem emo:
MR. TULIBU
BORN: 03.10.2008.
DIED: ?
vineri, 24 septembrie 2010
Fara numar.
Ca un soarec de balta ce sunt, am lasat sarmanul blog in paragina. Acum insa m-am hotarat sa il scot. Tot din paragina.
Nu am chef sa bat campii cu "a inceput scoala si trebuie sa ma scol devreme si sa imi fac temele si sa invat si nu mai vreau de ce, o, Doamne, de ce, fie-ti mila de noi si da o greva, sau o zapada din aia timpurie, sau da scoala cu untura". Decat sa ma vait degeaba, doar pentru ca a inceput scoala, manca-o-ar lighioanele Pamantului, de n-as mai vedea-o, fir-ar ea de institutie publica si de ore plictisitoare si naspa, o sa va povestesc ceva ce mi s-a intamplat acum 2 zile, iar apoi mai vad eu ce mai insir.
Stateam la masa cu ai mei si vorbeam despre un doctor pensionat, in speta Dr. Pesamosca, un om care cica l-a facut si pe tata bine cand era mic, Domnul sa-l binecuvanteze, si era cel mai bun din lume la taiat oase cu flexu', chiar mai bun ca tipu' ala din SAW, numai ca ala nu se rezuma la flex, folosea cateodata o drujba sau niste sarma ghimpata sau un fierastrau sau un topor ascutit bine. Revenim. Tata spunea ca omu' asta a facut bine atatia pacienti, si chiar si pe tata insusi, Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe dl. dr., si pentru asta precis si-a castigat un loc in Rai. La care eu am intrebat: Si cum l-a castigat, la Loteria Vizelor? Tata a strambat din nas, in timp ce mama, desi se chinuia sa se abtina de la a rade ca sa imi dea mie un exemplu de cum NU trebuie sa se poarte un crestin, a facut exact ceea ce nu trebuia sa faca, si anume, a ras. Si acum ma mir cum de tata nu mi-a atras atentia pentru gluma necuviincioasa pe care am indraznit sa o eliberez din orificiul meu bucal. Dar bineinteles ca orificiul meu bucal nu putea sa se inchida asa, cu una cu doua, si a intrebat daca Raiul este sau nu in Spatiul Schengen. OK, asta a fost prea mult si pentru tata, care mi-a zis ca nu e bine sa glumesc cu chestii din astea si etc. Totusi, nu mi-a raspuns la intrebare. Cred ca la ora urmatoare o sa il intreb pe profu' de religie, poate ma dumireste el.
Precis va intrebati care e legatura cu titlul. Ei bine, sunt pe cale sa va lamuresc. Nu e nicio legatura, da' asa am vrut eu sa scriu, fara numar, si cum asta e tarlaua mea, pe care o detin, sac.
In alta ordine de idei, am tot auzit in ultima vreme ca anul asta mama si tata implinesc 18 ani de casnicie, cum ar veni, devin majori pentru a 2-a oara. Si, cu siguranta, nu ar fi putut atinge aceasta cifra frumoasa fara ajutorul de acum 40 de ani al Dl. Dr. Pesamosca. Domnul sa il aiba in paza!
P.S. Fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar.
P.P.S. M-am jurat, zau.
Nu am chef sa bat campii cu "a inceput scoala si trebuie sa ma scol devreme si sa imi fac temele si sa invat si nu mai vreau de ce, o, Doamne, de ce, fie-ti mila de noi si da o greva, sau o zapada din aia timpurie, sau da scoala cu untura". Decat sa ma vait degeaba, doar pentru ca a inceput scoala, manca-o-ar lighioanele Pamantului, de n-as mai vedea-o, fir-ar ea de institutie publica si de ore plictisitoare si naspa, o sa va povestesc ceva ce mi s-a intamplat acum 2 zile, iar apoi mai vad eu ce mai insir.
Stateam la masa cu ai mei si vorbeam despre un doctor pensionat, in speta Dr. Pesamosca, un om care cica l-a facut si pe tata bine cand era mic, Domnul sa-l binecuvanteze, si era cel mai bun din lume la taiat oase cu flexu', chiar mai bun ca tipu' ala din SAW, numai ca ala nu se rezuma la flex, folosea cateodata o drujba sau niste sarma ghimpata sau un fierastrau sau un topor ascutit bine. Revenim. Tata spunea ca omu' asta a facut bine atatia pacienti, si chiar si pe tata insusi, Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe dl. dr., si pentru asta precis si-a castigat un loc in Rai. La care eu am intrebat: Si cum l-a castigat, la Loteria Vizelor? Tata a strambat din nas, in timp ce mama, desi se chinuia sa se abtina de la a rade ca sa imi dea mie un exemplu de cum NU trebuie sa se poarte un crestin, a facut exact ceea ce nu trebuia sa faca, si anume, a ras. Si acum ma mir cum de tata nu mi-a atras atentia pentru gluma necuviincioasa pe care am indraznit sa o eliberez din orificiul meu bucal. Dar bineinteles ca orificiul meu bucal nu putea sa se inchida asa, cu una cu doua, si a intrebat daca Raiul este sau nu in Spatiul Schengen. OK, asta a fost prea mult si pentru tata, care mi-a zis ca nu e bine sa glumesc cu chestii din astea si etc. Totusi, nu mi-a raspuns la intrebare. Cred ca la ora urmatoare o sa il intreb pe profu' de religie, poate ma dumireste el.
Precis va intrebati care e legatura cu titlul. Ei bine, sunt pe cale sa va lamuresc. Nu e nicio legatura, da' asa am vrut eu sa scriu, fara numar, si cum asta e tarlaua mea, pe care o detin, sac.
In alta ordine de idei, am tot auzit in ultima vreme ca anul asta mama si tata implinesc 18 ani de casnicie, cum ar veni, devin majori pentru a 2-a oara. Si, cu siguranta, nu ar fi putut atinge aceasta cifra frumoasa fara ajutorul de acum 40 de ani al Dl. Dr. Pesamosca. Domnul sa il aiba in paza!
P.S. Fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar, fara numar.
P.P.S. M-am jurat, zau.
joi, 22 iulie 2010
Hormoni de vara
E din nou vara, acea perioada din cap in care toti sufera de o abundenta de hormoni care se manifesta in diferite moduri, care mai de care mai ciudate si nesuferite.
Hormonii mei prefera sa se uite la The Simpsons si sunt decisi sa nu se lase pana nu termina toate cele 21 de serii produse pana in prezent. Ei au ajuns deja la a doua serie, din care mai au 7 episoade. Intr-o saptamana, doua, vine taticu' lor, dar nu se gandesc la asta.
Alti hormoni prefera sa isi atace prietenii si familiile lor asa, d-aiurea. Cica acesti prieteni sunt "foarte smecheri si ta-su ii crede bazati da nu sunt ei care se lauda la maica-sa si taica-su ca bat lumea la tenis si la fotbal". (citat din memorie).
Mai sunt si hormoni de imperechere, care fac omii si oamenele sa vrea sa se imperecheze unii cu altele, folosind diverse texte penibile, gen "Papusa, te fac un cico".
Taticu' hormonilor din capul listei, marinar fiind, este pe un vapor bantuit de fantome. Cica un malaiezian, saracu', a vazut o fantoma si e in stare de soc, nu mai poate vorbi. In rest, old stuff: se aud voci, se vad usi deschizandu-se si inchizandu-se aparent inexplicabil si alte fenomene clasice. Fantomele astea duc lipsa de creativitate.
Si strainii au hormoni. Azi am aflat ca niste americani sed in CaracaL.A. intr-un schimb de experienta cu niste romani cetateni ai acestui frumos oras. Dupa ce i-am vazut pe strada pe unu' si pe una alergandu-se, tipa bolborosind ceva in engleza, din care mintea mea bolnava nu a inteles decat un cuvant "hard" si "core" de unde intelegem ca are o problema de hard disk cu computerul ei dotat cu procesor Intel Dual Core si voia sa il roage pe respectivul urmaritor american sa ii repare masinaria. La pizzerie, mai erau niste americani, unii dintre ei de culoare, beti rupti si tatuati pe tot corpul (ma rog, partea vizibila, mai mult nu bag mana-n foc) care racneau mai ceva ca ala care a strigat "Vin britanicii" atunci cand au venit britanicii.
Sanatate!
P.S. Hai si virtute, ca sanatate are si prostii.
Hormonii mei prefera sa se uite la The Simpsons si sunt decisi sa nu se lase pana nu termina toate cele 21 de serii produse pana in prezent. Ei au ajuns deja la a doua serie, din care mai au 7 episoade. Intr-o saptamana, doua, vine taticu' lor, dar nu se gandesc la asta.
Alti hormoni prefera sa isi atace prietenii si familiile lor asa, d-aiurea. Cica acesti prieteni sunt "foarte smecheri si ta-su ii crede bazati da nu sunt ei care se lauda la maica-sa si taica-su ca bat lumea la tenis si la fotbal". (citat din memorie).
Mai sunt si hormoni de imperechere, care fac omii si oamenele sa vrea sa se imperecheze unii cu altele, folosind diverse texte penibile, gen "Papusa, te fac un cico".
Taticu' hormonilor din capul listei, marinar fiind, este pe un vapor bantuit de fantome. Cica un malaiezian, saracu', a vazut o fantoma si e in stare de soc, nu mai poate vorbi. In rest, old stuff: se aud voci, se vad usi deschizandu-se si inchizandu-se aparent inexplicabil si alte fenomene clasice. Fantomele astea duc lipsa de creativitate.
Si strainii au hormoni. Azi am aflat ca niste americani sed in CaracaL.A. intr-un schimb de experienta cu niste romani cetateni ai acestui frumos oras. Dupa ce i-am vazut pe strada pe unu' si pe una alergandu-se, tipa bolborosind ceva in engleza, din care mintea mea bolnava nu a inteles decat un cuvant "hard" si "core" de unde intelegem ca are o problema de hard disk cu computerul ei dotat cu procesor Intel Dual Core si voia sa il roage pe respectivul urmaritor american sa ii repare masinaria. La pizzerie, mai erau niste americani, unii dintre ei de culoare, beti rupti si tatuati pe tot corpul (ma rog, partea vizibila, mai mult nu bag mana-n foc) care racneau mai ceva ca ala care a strigat "Vin britanicii" atunci cand au venit britanicii.
Sanatate!
P.S. Hai si virtute, ca sanatate are si prostii.
joi, 17 iunie 2010
Psiho/Psycho.
"Good morning, and in case I don't see ya, good afternoon, good evening, and good night". Cam asta e starea mea in momentul asta. Sunt absolut ravasit mental, dupa ce am savurat poate cel mai tare film care mi s-a perindat prin fata ochilor. "The Truman Show", cu Jim Carrey (nu, nu e o comedie din aia tembela si haioasa, da' imi place sa ma uit si la alea") este singura productie TV care mi-a pus la incercare toata mandria mea masculina (deh) pentru a nu le permite ochilor mei sa urineze, (precum cei ai surorii mele, a doua zi, cand am pus-o sa se uite pentru ca eram sigur ca va plange si ma voi distra pe chestia asta). Mi-a ravasit mintea total. Ca sa explic in cateva cuvinte despre ce e vorba: se ia un tip (Jim Carrey) nedorit de parintii sai naturali, dar adoptat de un alt tip (Ed Harris) care creeaza un studio ce simuleaza o mica localitate situata pe o insula, Seaheaven, de pe care transmite 24/7 in toata lumea viata lui Jim Carrey, alias Truman Burbank, fara ca acesta sa stie ca totul e o mascarada, din momentul in care iese din mamicuta sa si pana...o sa vedeti voi pana cand, in ipoteza ca:
1. Cititi blogul (cum sa nu)
2. Va intereseaza (bis paranteza precedenta)
Atat cu filmul. Sa trecem acum la RL, unde am primit foarte socat/i vestea ca de la anul, vom face romana cu altcineva...nu stim cu cine, dar speram ca Domnul sa ne aibe in paza...macar Domnul, ca domnul (de romana) a plecat si ne-a lasat, fara sa se uite inapoi. The fairytale gone bad.
In fine, sa trecem peste asta. E vara, e frumos si m-am apucat sa invat sa cant la chitara. De fapt, maine dimineata o sa ma apuc, da' daca ziceam asta din prima propozitie, o bagati p-aia cu "nu lasa pe maine ce poti face azi" si nu am chef de filozofii din astea. E misto si la piscina, si la tenis, si cu rolele, si sa lucrez la engleza (cine stie cine citeste). Singurul meu regret e ca familia nu e intregita, asa cum ar trebui sa fie...
Ajunge pentru azi, ca stiu ca sunteti prea ocupati cu CM ca sa mai intrati si colea.
P.S. Hai Mexic! Hai Olanda!
P.P.S. Daca vreti sa vedeti filmul, nu il downloadati de pe torrent, ca e ilegal. Cumparati-l, ca si mine.
P.P.P.S. Porunca x, x apartine [1,10] Sa nu mint :))
luni, 17 mai 2010
Postare despre habar n-am ce
Scriu doar pentru a va arata ca inca mai scriu, sa nu stergeti adresa de la bookmarks (he he, nici macar eu nu o am la bookmarks) si pentru ca ma plictisesc teribil si nu am ce face. O sa va povestesc ce s-a mai intamplat in ultima vreme.
1. Traiesc bineeeeee! Stiti voi de ce. Nu dezvolt, pentru ca daca dezvolt, o sa citeasca unii carora nu o sa le convina. Sper ca stiti, daca nu, atunci anuntati-ma si o sa va spun eu in privat.
2. E cald si vine vara! Si, logic, nu mai am chef de scoala. Bine ca mai e un pic si se termina si o sa stau toata ziua (mai putin momentele in care o sa si invat) cu burta in sus, sau la tenis sau piscina sau vad eu pe unde. Am cam scapat si de teze, mai am doar la romana, dar acolo o sa iau eu macar un 8 sa imi iasa media.
3. Verisoara mea, de la Buc, a fost botezata. Toate bune si frumoase, doar ca m-am enervat teribil. Unii oameni nu imi plac. Si nu imi plac deloc, si a trebuit sa ii suport o zi intreaga. Ma refer la rude mai indepartate...venite tot din spatiul romanesc, dar de pe alte meleaguri care incep cu M, tot de la meleaguri, si te termina cu A, de la antistreptolizina.
4. Clasa mea este decimata. Se muta toata lumea ca lumea. Ramane, in schimb, o gramada de lume ne - ca lumea. Asta e, pe astia ii avem, cu astia defilam.
5. Am castigat un milion la BCR Tenis Partener. Am jucat semifinale si sunt foarte fericit. Am batut un baiat de 10 ani care stie tenis de 531336864322 de ori mai bine decat mine, dar pe care l-am enervat teribil (l-am distrus psihologic :)) ) Mai pe scurt, avea 6-0, 3-0, cand am inceput sa joc (nu stiu cum) si mi-am revenit, si l-am batut in tie-breakul decisiv.
Asadar, toate e roz si frumoase. Din pacate, articolul asta nu e catusi de putin haios, si nu pot sa il inchei fara sa zic ceva haios. Asa ca trebuie sa ma gandesc un pic.
O baba cade pe scari. De ce se trag clopotele? De franghie.
Gata, mi-am indeplinit obligatia. Pa si Pusi.
P.S. Aaa...ihi...pa.
1. Traiesc bineeeeee! Stiti voi de ce. Nu dezvolt, pentru ca daca dezvolt, o sa citeasca unii carora nu o sa le convina. Sper ca stiti, daca nu, atunci anuntati-ma si o sa va spun eu in privat.
2. E cald si vine vara! Si, logic, nu mai am chef de scoala. Bine ca mai e un pic si se termina si o sa stau toata ziua (mai putin momentele in care o sa si invat) cu burta in sus, sau la tenis sau piscina sau vad eu pe unde. Am cam scapat si de teze, mai am doar la romana, dar acolo o sa iau eu macar un 8 sa imi iasa media.
3. Verisoara mea, de la Buc, a fost botezata. Toate bune si frumoase, doar ca m-am enervat teribil. Unii oameni nu imi plac. Si nu imi plac deloc, si a trebuit sa ii suport o zi intreaga. Ma refer la rude mai indepartate...venite tot din spatiul romanesc, dar de pe alte meleaguri care incep cu M, tot de la meleaguri, si te termina cu A, de la antistreptolizina.
4. Clasa mea este decimata. Se muta toata lumea ca lumea. Ramane, in schimb, o gramada de lume ne - ca lumea. Asta e, pe astia ii avem, cu astia defilam.
5. Am castigat un milion la BCR Tenis Partener. Am jucat semifinale si sunt foarte fericit. Am batut un baiat de 10 ani care stie tenis de 531336864322 de ori mai bine decat mine, dar pe care l-am enervat teribil (l-am distrus psihologic :)) ) Mai pe scurt, avea 6-0, 3-0, cand am inceput sa joc (nu stiu cum) si mi-am revenit, si l-am batut in tie-breakul decisiv.
Asadar, toate e roz si frumoase. Din pacate, articolul asta nu e catusi de putin haios, si nu pot sa il inchei fara sa zic ceva haios. Asa ca trebuie sa ma gandesc un pic.
O baba cade pe scari. De ce se trag clopotele? De franghie.
Gata, mi-am indeplinit obligatia. Pa si Pusi.
P.S. Aaa...ihi...pa.
luni, 19 aprilie 2010
Bla patrat
Ma simt dator sa scriu din nou pe blog. De fapt, nu neaparat dator, cat dornic. Chiar imi era dor sa imi dau frau liber din nou, pentru ca de fiecare data, chiar daca nu am nimic de spus, tot reusesc sa spun ceva. In momentul asta habar nu am ce o sa spun, da' gasesc eu cu ce sa umplu niste randuri.
In primul rand, ma vad nevoit sa citesc in 4 zile 2 romane uite-atata. De fapt, nu chiar atata...cam asa de mari. Pentru ca mi-a fost tare lene, si acum trag ponoasele si ma chinui teribil. Am citit 180 de pagini din "Patul lui Procust", si maine trebuie sa mai citesc restul de 150. Si, abia dupa 180 de pagini, am inteles de ce se numeste romanul asa. Pentru ca am citit toata cartea in patul meu, pat care s-a transformat, cu trecerea timpului, intr-un pat al lui Procust. M-am chinuit teribil sa citesc atatea pagini in care nu scrie nimic. M-am zvarcolit, m-am intors pe stanga, pe dreapta, am stat 3 ore in nenorocitul ala de pat cu nenorocita aia de carte jerpelita. Si o sa citesc toata cartea, dupa care, la lucrare, o sa ma gandesc la subiecte si o sa imi dau seama ca nu am inteles nimic. Asta daca e ceva de inteles. Banuiesc ca e, dar sunt eu prea PROcuST ca sa pricep.
In alt rand, stati un pic sa ma gandesc, aaa, hmm. A, da, peste cateva zile o sa fie misto. Foarte misto. Tare de tot. Se lasa cu petrecere. Banuiti voi de ce.
Intr-un rand de dupa alt rand, de ceva vreme simt ca sunt Lord of The Rings, "king of the hill, top of the heap" adica ma joc cu tot ce se petrece in lumea asta, inclusiv lumea. Am un chef de misto, mama-mama. Si sunt vesel peste masura. Si e primavara si frumos si soare si tenis si scoala e pe sfarsite si vine vacanta si o sa fiu foarte foarte fericit na, ca sunt mai fericit ca voi, ha, ha. Si ma duc la teatru, si mananc inghetata pana fac galci, si fotbal, si ma trezesc la 2 si ma culc tot atunci, dar A.M. , si ascult radio si muzica buna si asa mai departe.
Singurul impediment e ca "vine o vreme in care copiii" trebuie sa se orienteze in viata, adica a venit timpul sa imi dau seama cam ce am de gand sa fac in viata. Si nu mai merg chestiile alea de cand eram mici, si toti baietii voiau sa fie fotbalisti sau aviatori, si toate fetele voiau sa fie actrite sau cantarete, si eram o lume de artisti si zburatori, si nimeni nu se gandea ca atunci cand va fi mare, va vrea sa umfle cauciucuri la vulcanizare. Adica, naspa, sunt asa de mic si scump si nu am nici cea mai mica idee ce vreau sa fac, desi stiu ca e o chestie esentiala, ce imi va guverna viata, da' totusi parca ma doare in basca de tot. Toata treaba asta e nasoala.
In ultimul rand, e si o chestie rea in terminarea scolii. Cel mai tare tip pe care am avut placerea sa il cunosc, vesnicul meu coleg Catalin, e pe cale sa lase in urma "this little town blues" si sa se mute la capitala. Si sa nu mai am cu cine ma distra la fizica si sa nu mai am cu cine rade. Practic, probably the bf se cara. E si o sansa, ce-i drept mica, sa ramana. Oricum, daca nu ramane, apai sa stie ca in fiecare vacanta de vara vine la mine o saptamana, 2, cat o fi, si o sa vorbim intr-una pe mess si o sa jucam 1 on 1 in retea, daca inventeaza astia o modalitate sa jucam 1 on 1 in retea. Sper totusi sa se inchida granita spre Bucuresti si sa ramai colea, cu noi. Soarece de siloz ce esti.
P.S. Tonight is a "si" night. Si cu s de la sarpe.
P.P.S. Am si o mare dezamagire, incepe cu D si se termina cu inamo.
P.P.P.S. Bla patrat = bla la puterea a doua = bla inmultit cu bla, in caz ca am cititori juvenili sau batuti in cap.
In primul rand, ma vad nevoit sa citesc in 4 zile 2 romane uite-atata. De fapt, nu chiar atata...cam asa de mari. Pentru ca mi-a fost tare lene, si acum trag ponoasele si ma chinui teribil. Am citit 180 de pagini din "Patul lui Procust", si maine trebuie sa mai citesc restul de 150. Si, abia dupa 180 de pagini, am inteles de ce se numeste romanul asa. Pentru ca am citit toata cartea in patul meu, pat care s-a transformat, cu trecerea timpului, intr-un pat al lui Procust. M-am chinuit teribil sa citesc atatea pagini in care nu scrie nimic. M-am zvarcolit, m-am intors pe stanga, pe dreapta, am stat 3 ore in nenorocitul ala de pat cu nenorocita aia de carte jerpelita. Si o sa citesc toata cartea, dupa care, la lucrare, o sa ma gandesc la subiecte si o sa imi dau seama ca nu am inteles nimic. Asta daca e ceva de inteles. Banuiesc ca e, dar sunt eu prea PROcuST ca sa pricep.
In alt rand, stati un pic sa ma gandesc, aaa, hmm. A, da, peste cateva zile o sa fie misto. Foarte misto. Tare de tot. Se lasa cu petrecere. Banuiti voi de ce.
Intr-un rand de dupa alt rand, de ceva vreme simt ca sunt Lord of The Rings, "king of the hill, top of the heap" adica ma joc cu tot ce se petrece in lumea asta, inclusiv lumea. Am un chef de misto, mama-mama. Si sunt vesel peste masura. Si e primavara si frumos si soare si tenis si scoala e pe sfarsite si vine vacanta si o sa fiu foarte foarte fericit na, ca sunt mai fericit ca voi, ha, ha. Si ma duc la teatru, si mananc inghetata pana fac galci, si fotbal, si ma trezesc la 2 si ma culc tot atunci, dar A.M. , si ascult radio si muzica buna si asa mai departe.
Singurul impediment e ca "vine o vreme in care copiii" trebuie sa se orienteze in viata, adica a venit timpul sa imi dau seama cam ce am de gand sa fac in viata. Si nu mai merg chestiile alea de cand eram mici, si toti baietii voiau sa fie fotbalisti sau aviatori, si toate fetele voiau sa fie actrite sau cantarete, si eram o lume de artisti si zburatori, si nimeni nu se gandea ca atunci cand va fi mare, va vrea sa umfle cauciucuri la vulcanizare. Adica, naspa, sunt asa de mic si scump si nu am nici cea mai mica idee ce vreau sa fac, desi stiu ca e o chestie esentiala, ce imi va guverna viata, da' totusi parca ma doare in basca de tot. Toata treaba asta e nasoala.
In ultimul rand, e si o chestie rea in terminarea scolii. Cel mai tare tip pe care am avut placerea sa il cunosc, vesnicul meu coleg Catalin, e pe cale sa lase in urma "this little town blues" si sa se mute la capitala. Si sa nu mai am cu cine ma distra la fizica si sa nu mai am cu cine rade. Practic, probably the bf se cara. E si o sansa, ce-i drept mica, sa ramana. Oricum, daca nu ramane, apai sa stie ca in fiecare vacanta de vara vine la mine o saptamana, 2, cat o fi, si o sa vorbim intr-una pe mess si o sa jucam 1 on 1 in retea, daca inventeaza astia o modalitate sa jucam 1 on 1 in retea. Sper totusi sa se inchida granita spre Bucuresti si sa ramai colea, cu noi. Soarece de siloz ce esti.
P.S. Tonight is a "si" night. Si cu s de la sarpe.
P.P.S. Am si o mare dezamagire, incepe cu D si se termina cu inamo.
P.P.P.S. Bla patrat = bla la puterea a doua = bla inmultit cu bla, in caz ca am cititori juvenili sau batuti in cap.
duminică, 21 martie 2010
Update
Deci, la cererea mea, a blogului ist pe care se pusese praful si, bineinteles, a ipoteticei mele neveste (care o sa doarma iar pe pres :P ) trebuie sa va povestesc ce chestii mi-au mai impestritat existenta.
1. Dinamo-Steaua :)) Sa comentez? Nu, nu are rost.
Eh, cum nu :)) bineinteles ca o sa comentez. Deci, a fost un meci disputat, cu multe faze de poarta, dar nu asta conteaza, ci faptul ca Prici a parasit locul faptei in minutul 85 de suparare, ha, soarec de siloz ce esti, ati luat bataie ca niste sobolani ce sunteti, ca turcii la Podu' Inalt. Degeaba ai incercat sa imi arborezi de gat fularul ala pagan si sa ma pui pe haifaiv...fail no. 2 :P
2. Olimpiada la informatica.
Plusuri:
-stau acasa cat vreau eu.
-invat si eu ceva ca lumea.
-o sa ma intalnesc cu niste oameni misto, pe care nu i-am mai vazut cam de multicel (exceptand olimpiada judeteana ;)) )
Minusuri:
-ma enerveaza tata, care spera ca o sa fac cine stie ce, cand eu de fapt nu am cum sa depasesc locul 50, asta daca sunt in forma.
-nu vreau sa stau acasa, pentru ca acasa e tot timpul tata, pe care vreau sa il evit cat mai mult cand vine vorba de informatica (vezi punctul anterior).
-incep sa obosesc psihic si uneori ma plictisesc teribil.
-se tine in vacanta, asa ca 3/4 din vacanta o sa o pierd in folosul educatiei mele (...)
3. Soare=tenis, parc, fotbal, role, inghetata etc.
A venit soarele si am fost la tenis cu "tovarasii". Am aflat de o chestie misto, BCR Tenis Partener, care este un fel de circuit competitional pentru amatori de toate varstele, care sunt clasificati in functie de nivelul de pregatire. Se tin vreo 4 concursuri anul asta si in Caracal, dar poti sa participi oriunde in tara, la cate turnee ai tu chef si timp, cand vrei, cu numai 35 RON pe an. Plus, poti ca atunci cand joci cu prietenii de placere, sa ai si o miza, adica niste puncte, cum ar veni, ATP, dar pentru amatori. Am auzit ca e si cu premii, deci e misto. O sa intru si eu in circuit. Cine mai e interesat, sa ma contacteze, poate jucam niste meciuri :)
Parc, fotbal, role, inghetata se incadreaza in aceeasi categorie, a chestiilor misto. De fapt, aceste mici placeri ale vietii ma fac sa nu clachez psihic, cu informatica si tata pe cap. Dar mai sunt doar 2 saptamani, si numar zilele ca un maniac care sunt.
4. Chuck, cel mai tare serial, care este si pe care il urmaresc zi de zi pe laptop. Nu ma chinui sa va povestesc, cautati si voi pe goagal, ca d-aia s-a inventat. Si nu luati de pe torrente! In nici un caz. Cumparati, ca niste buni cetateni care sunteti ;))
Astept in continuare parerile si comentariile voastre. Si imi cer scuze fata de d-nii profesori pe la orele carora nu am mai dat in ultima timp si care imi citesc blogul :))
Pa.
P.S. Nu am ce sa spun in P.S., dar nu puteam sa las postarea fara un P.S. Ar fi exact ca si cum as lasa o nunta fara lautari.
1. Dinamo-Steaua :)) Sa comentez? Nu, nu are rost.
Eh, cum nu :)) bineinteles ca o sa comentez. Deci, a fost un meci disputat, cu multe faze de poarta, dar nu asta conteaza, ci faptul ca Prici a parasit locul faptei in minutul 85 de suparare, ha, soarec de siloz ce esti, ati luat bataie ca niste sobolani ce sunteti, ca turcii la Podu' Inalt. Degeaba ai incercat sa imi arborezi de gat fularul ala pagan si sa ma pui pe haifaiv...fail no. 2 :P
2. Olimpiada la informatica.
Plusuri:
-stau acasa cat vreau eu.
-invat si eu ceva ca lumea.
-o sa ma intalnesc cu niste oameni misto, pe care nu i-am mai vazut cam de multicel (exceptand olimpiada judeteana ;)) )
Minusuri:
-ma enerveaza tata, care spera ca o sa fac cine stie ce, cand eu de fapt nu am cum sa depasesc locul 50, asta daca sunt in forma.
-nu vreau sa stau acasa, pentru ca acasa e tot timpul tata, pe care vreau sa il evit cat mai mult cand vine vorba de informatica (vezi punctul anterior).
-incep sa obosesc psihic si uneori ma plictisesc teribil.
-se tine in vacanta, asa ca 3/4 din vacanta o sa o pierd in folosul educatiei mele (...)
3. Soare=tenis, parc, fotbal, role, inghetata etc.
A venit soarele si am fost la tenis cu "tovarasii". Am aflat de o chestie misto, BCR Tenis Partener, care este un fel de circuit competitional pentru amatori de toate varstele, care sunt clasificati in functie de nivelul de pregatire. Se tin vreo 4 concursuri anul asta si in Caracal, dar poti sa participi oriunde in tara, la cate turnee ai tu chef si timp, cand vrei, cu numai 35 RON pe an. Plus, poti ca atunci cand joci cu prietenii de placere, sa ai si o miza, adica niste puncte, cum ar veni, ATP, dar pentru amatori. Am auzit ca e si cu premii, deci e misto. O sa intru si eu in circuit. Cine mai e interesat, sa ma contacteze, poate jucam niste meciuri :)
Parc, fotbal, role, inghetata se incadreaza in aceeasi categorie, a chestiilor misto. De fapt, aceste mici placeri ale vietii ma fac sa nu clachez psihic, cu informatica si tata pe cap. Dar mai sunt doar 2 saptamani, si numar zilele ca un maniac care sunt.
4. Chuck, cel mai tare serial, care este si pe care il urmaresc zi de zi pe laptop. Nu ma chinui sa va povestesc, cautati si voi pe goagal, ca d-aia s-a inventat. Si nu luati de pe torrente! In nici un caz. Cumparati, ca niste buni cetateni care sunteti ;))
Astept in continuare parerile si comentariile voastre. Si imi cer scuze fata de d-nii profesori pe la orele carora nu am mai dat in ultima timp si care imi citesc blogul :))
Pa.
P.S. Nu am ce sa spun in P.S., dar nu puteam sa las postarea fara un P.S. Ar fi exact ca si cum as lasa o nunta fara lautari.
luni, 22 februarie 2010
Radio El Condor :)
Nu imi sta in fire sa postez reclame pe blog (in afara de cele Adsense si de cea pentru presedintie) dar, cu dedicatie pentru prietenul meu, o sa fac o exceptie de la regula.
Ascultati Radio El Condor, un Radio-Net cu adresa schimbatoare (asa ca trebuie sa cereti stream-ul zilnic la id-ul radioelcondor), si veti fi intretinuti de cei mai tari DJ din Romania: DJ PRYCY (pe care il recunoasteti foarte usor dupa caciula sa periculoasa, cu dungi albe si negre) si DJ varu-sau Alex (nu stiu ce nume de DJ are, dar e cert: e DJ, e varu-sau si il cheama Alex).
Pricina, dai de baut.
P.S. Cautati vreo 2 articole mai jos, la flacara violet, la comentarii, acolo e miezu' :) BTW, am fost ucis intr-un mod bestios si diabolic. I don't want to play a game, I want my mommy :)) Game Over.
P.P.S. El Condor Rules!
P.P.P.S. Ceahlaul Rules! :))
Ascultati Radio El Condor, un Radio-Net cu adresa schimbatoare (asa ca trebuie sa cereti stream-ul zilnic la id-ul radioelcondor), si veti fi intretinuti de cei mai tari DJ din Romania: DJ PRYCY (pe care il recunoasteti foarte usor dupa caciula sa periculoasa, cu dungi albe si negre) si DJ varu-sau Alex (nu stiu ce nume de DJ are, dar e cert: e DJ, e varu-sau si il cheama Alex).
Pricina, dai de baut.
P.S. Cautati vreo 2 articole mai jos, la flacara violet, la comentarii, acolo e miezu' :) BTW, am fost ucis intr-un mod bestios si diabolic. I don't want to play a game, I want my mommy :)) Game Over.
P.P.S. El Condor Rules!
P.P.P.S. Ceahlaul Rules! :))
sâmbătă, 13 februarie 2010
As putea sa mor fericit.
Mint. Nu vreau sa mor. Oricum, daca ar fi sa mor, asta ar fi momentul ideal. Mi-am implinit visele. Blogul acesta si-a atins, in final apoteotic, tinta. Va iubesc pe toti cei care m-ati sustinut. Orice sentiment pe care il mai trezesc cu acest blog este un bonus. Pentru ca DA! lumea rezoneaza cu postarile mele. Sunt un fel de Mircea Badea, numai ca nu asa prost (hi, hi, hi). Dar mai bine sa va spun ce mari realizari am avut in ultimele 2 saptamani.
1. Am reusit sa conving tocilarele sa isi formeze un sindicat. Pentru ca da, le pasa! Uitati-va la sondaj. 3 tocilari si cate 1 din fiecare alta categorie. Asta inseamna, ca sa ma exprim licentios, ca un rasist ce sunt, ca fiecare om care intra pe blog vine la pachet cu un tocilar, ca e super oferta.
2. Dupa ce le-am povestit tuturor cat de tare e SAW, fara succes, mi-am zis: "Dom'le, daca nu reusesc sa fac pe cineva sa se uite la SAW, degeaba mai traiesc pe planeta asta". Si am reusit. Cel putin am obtinut o promisiune. Astept confirmarea.
3. Am primit un comentariu care denota ceva IQ din partea autorului. Multumesc, m-ai binedispus foarte mult, chiar daca mi-ai bagat faza cu inima care gandeste (nu imi place sa ma contrazica cineva, mai ales daca nu am dreptate). Desigur, glumesc :) Contraziceti-ma! Dati de pamant cu icoana mea. Aruncati-ma in negura trecutului, a ignorantei si, ma rog, in toate negurile posibile, la urma urmei. Se pare ca, oricum, imi prieste negura. D-aia stau la 1, in toiul noptii, si ma declar satisfacut de munca mea de un an si jumatate.
4. Am downloadat un programel cu care pot, de pe laptop-ul meu, sa sting laptop-ul lui tata, fiind conectati la acelasi router wireless. Abia astept sa ii fac figura cand se joaca Zuma :))
Acestea fiind spuse, pa.
1. Am reusit sa conving tocilarele sa isi formeze un sindicat. Pentru ca da, le pasa! Uitati-va la sondaj. 3 tocilari si cate 1 din fiecare alta categorie. Asta inseamna, ca sa ma exprim licentios, ca un rasist ce sunt, ca fiecare om care intra pe blog vine la pachet cu un tocilar, ca e super oferta.
2. Dupa ce le-am povestit tuturor cat de tare e SAW, fara succes, mi-am zis: "Dom'le, daca nu reusesc sa fac pe cineva sa se uite la SAW, degeaba mai traiesc pe planeta asta". Si am reusit. Cel putin am obtinut o promisiune. Astept confirmarea.
3. Am primit un comentariu care denota ceva IQ din partea autorului. Multumesc, m-ai binedispus foarte mult, chiar daca mi-ai bagat faza cu inima care gandeste (nu imi place sa ma contrazica cineva, mai ales daca nu am dreptate). Desigur, glumesc :) Contraziceti-ma! Dati de pamant cu icoana mea. Aruncati-ma in negura trecutului, a ignorantei si, ma rog, in toate negurile posibile, la urma urmei. Se pare ca, oricum, imi prieste negura. D-aia stau la 1, in toiul noptii, si ma declar satisfacut de munca mea de un an si jumatate.
4. Am downloadat un programel cu care pot, de pe laptop-ul meu, sa sting laptop-ul lui tata, fiind conectati la acelasi router wireless. Abia astept sa ii fac figura cand se joaca Zuma :))
Acestea fiind spuse, pa.
sâmbătă, 6 februarie 2010
Flacara violet! S.O.S. sunt atacat cu pixeli.
Anonim spunea...
Next time cand te mai gandesti sa faci pe binevoitoru` si sa-i explici unei fete ca sunt malefica si am zis chestii despre ea, gandeste-te de doua ori si nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala. Nu stii despre ce vorbesc, nicio problema. O sa-ti dai seama. Doar esti baiat destept, nu? [Tocilara Filozoafa]
Deci, sa incepem cu inceputul (pentru mine inceputul asta a fost acum 2 ore).
Intra sora-mea pe blog (nu stiu de ce, probabil ca sa vada daca am mai mentionat-o in vreo postare, ca sa incasez niste palme). Vine la mine si imi spune: vezi ca ti-a scris una, de zice ca e tocilara, ceva de rau pe blog. Soc. Groaza. Insfac laptopul si intru degraba pe blog. Vad un comentariu naspa. OK, lasa ca ma ocup mai tarziu. Apuc o doza, o desfac, o beau, ma duc sa pap, dupa care mai bag un Fifa pe PlayStation, ma spal, iar pap si ma duc in pat.
Dilema 1: OK, sunt in pat. Muzica in casti? Este. Mess? Este. Internet? Este. Si totusi, ce sa fac cu chestiile astea? ... aaa, da. Unfinished biznis.
Citesc cu atentie. Mintea mea algoritmica desfasoara urmatoarele actiuni:
1. Identificarea autorului: care esti, ma vandalule, evreule, ungurule? Am vreo 5 posibilitati. Imi dau seama ca vreo 3 nu conteaza, deoarece mintea lor nu poate concepe un text de mai mult de 2 cuvinte si jumatate, daca nu este memorat papagaliceste in prealabil. Raman 2 posibilitati. Nu, de fapt, una. Cealalta posibilitate se intreaba daca sa se combine (la cartela) cu Carlos, ca sa nu fie, saraca, singura de Valentine's Day. Nu am mai vazut atata disperare de la un text cu o poseta roz. Cum sa vii la mine, sa ma intrebi: "Ce parere ai, sa ma combin cu Carlos? E cam prost, dar decat nimeni..."
2. Identificarea temei de discutie: Ei, se pare ca nu sunt un baiat destept. Naspa. Si eu care credeam contrariul. Ma simt lezat in...in...halatul de baie. De fapt, ma si simt prost. Unii tin minte atatea chestii, pe care dupa mi le striga in fata/spate, si eu ma uit ca "curca-n craci" ca sa citez iar din matusa-mea. (P.S: Ma simt cam neinspirat in seara asta: se vede ca scriu doar din datorie, asa ca trebuie sa citez cam mult). In concluzie, nu pricep si probabil nu am sa pricep vreodata la ce se refera mesajul. Oricum, in prostia mea, presupun ca e de rau.
Dilema 2: Sa ma bucur sau nu? Din nou, piesa de teatru:
Personaje:
INGERASUL: Partea din mine pentru care inima este mai mult decat o bucata de carne
DRACUSORUL: Partea din mine care l-a facut pe Laurentiu sa ma acuze ca abuzez de ea
ACT, SCENA, etc. (stiti voi, ca doar sunteti baieti si fetite destepte)
INGERASUL: Bucura-te. Ai un vizitator in plus pe blog. Si un comentariu in plus pe blog.
DRACUSORUL: Da, dar ce folos? Din toti cei care citesc blogul, aproape numai "tocilara filozoafa" te-a "pretuit" atat de mult incat sa te binecuvanteze cu un comentariu.
INGERASUL: S-a semnat ca fiind tocilara filozoafa. Lumineaza-ti fata! A avut inspiratia sa se semneze.
DRACUSORUL: Taci! Tocilarele au interzis pe blog.
INGERASUL: E democratie! Asculta-l pe Mircea Badea si ai sa vezi.
DRACUSORUL: Mircea Badea e un prost. Ai vazut ce chitara si-a tras?
INGERASUL: OK, ai dreptate, Mircea Badea e un prost. (lovituri sub centura in idoli de carton: bifat)
Intra personajul JE.
JE: Hai, ura si la gara, ca de la atatea voci in cap nu mai gandesc limpede.
Scena finala. JE clarifica situatia.
JE: Clarific situatia. Se iau urmatoarele masuri:
-o salutam pe tocilara filozoafa si ii multumim pentru atentia acordata :) te mai asteptam pe la noi! BTW, sper ca m-ai votat pentru presedintie, chiar daca ai postat comentariul asta tocmai la bannerul meu de campanie. Rusinica.
-o rugam frumos pe tocilara filozoafa sa ne spuna despre ce e vorba in text. Poate chiar cu un alt comentariu, in caz ca ne mai onoreaza cu maiestuoasa ei prezenta.
-invitam toate tocilarele/filozoafele/tocilarele filozoafe sa formeze un sindicat, care sa le apere drepturile si sa trimita dupa gratii misoginii, barbatii (exceptie Mircea Badea si Carlos) si in general pe toata lumea care nu le recunoaste aripile ingeresti. (amintire: De ce iubitele sunt numite ingeri? Cititi pentru detalii).
-bem o doza.
Case classified.
P.S. Carlos nu e prost. Combina-te cu el, si vei avea sansa unica sa primesti o cafea si un pupic dulce de Sf. Valentin. Bineinteles, ambele platite de tine. Daca ai noroc, o sa petreci o noapte pe un pat de trandafiri, in Palatul de la Snagov (oftica-te, Patzo) sau chiar vei ajunge patroana Agentiei de Turism Camilier din Arabia Saudita (oftica-te, Ioano).
P.P.S. Rog t.f. sa ii transmita prietenei ei ceea ce am scris la P.S.
P.P.P.S. Nu-ul ala de dupa virgula, din ultima propozitie, imi aminteste de o doamna profesoara care abuzeaza de afirmatii si negatii. Ghiciti cine!
Next time cand te mai gandesti sa faci pe binevoitoru` si sa-i explici unei fete ca sunt malefica si am zis chestii despre ea, gandeste-te de doua ori si nu-ti baga nasul unde nu-ti fierbe oala. Nu stii despre ce vorbesc, nicio problema. O sa-ti dai seama. Doar esti baiat destept, nu? [Tocilara Filozoafa]
Deci, sa incepem cu inceputul (pentru mine inceputul asta a fost acum 2 ore).
Intra sora-mea pe blog (nu stiu de ce, probabil ca sa vada daca am mai mentionat-o in vreo postare, ca sa incasez niste palme). Vine la mine si imi spune: vezi ca ti-a scris una, de zice ca e tocilara, ceva de rau pe blog. Soc. Groaza. Insfac laptopul si intru degraba pe blog. Vad un comentariu naspa. OK, lasa ca ma ocup mai tarziu. Apuc o doza, o desfac, o beau, ma duc sa pap, dupa care mai bag un Fifa pe PlayStation, ma spal, iar pap si ma duc in pat.
Dilema 1: OK, sunt in pat. Muzica in casti? Este. Mess? Este. Internet? Este. Si totusi, ce sa fac cu chestiile astea? ... aaa, da. Unfinished biznis.
Citesc cu atentie. Mintea mea algoritmica desfasoara urmatoarele actiuni:
1. Identificarea autorului: care esti, ma vandalule, evreule, ungurule? Am vreo 5 posibilitati. Imi dau seama ca vreo 3 nu conteaza, deoarece mintea lor nu poate concepe un text de mai mult de 2 cuvinte si jumatate, daca nu este memorat papagaliceste in prealabil. Raman 2 posibilitati. Nu, de fapt, una. Cealalta posibilitate se intreaba daca sa se combine (la cartela) cu Carlos, ca sa nu fie, saraca, singura de Valentine's Day. Nu am mai vazut atata disperare de la un text cu o poseta roz. Cum sa vii la mine, sa ma intrebi: "Ce parere ai, sa ma combin cu Carlos? E cam prost, dar decat nimeni..."
2. Identificarea temei de discutie: Ei, se pare ca nu sunt un baiat destept. Naspa. Si eu care credeam contrariul. Ma simt lezat in...in...halatul de baie. De fapt, ma si simt prost. Unii tin minte atatea chestii, pe care dupa mi le striga in fata/spate, si eu ma uit ca "curca-n craci" ca sa citez iar din matusa-mea. (P.S: Ma simt cam neinspirat in seara asta: se vede ca scriu doar din datorie, asa ca trebuie sa citez cam mult). In concluzie, nu pricep si probabil nu am sa pricep vreodata la ce se refera mesajul. Oricum, in prostia mea, presupun ca e de rau.
Dilema 2: Sa ma bucur sau nu? Din nou, piesa de teatru:
Personaje:
INGERASUL: Partea din mine pentru care inima este mai mult decat o bucata de carne
DRACUSORUL: Partea din mine care l-a facut pe Laurentiu sa ma acuze ca abuzez de ea
ACT, SCENA, etc. (stiti voi, ca doar sunteti baieti si fetite destepte)
INGERASUL: Bucura-te. Ai un vizitator in plus pe blog. Si un comentariu in plus pe blog.
DRACUSORUL: Da, dar ce folos? Din toti cei care citesc blogul, aproape numai "tocilara filozoafa" te-a "pretuit" atat de mult incat sa te binecuvanteze cu un comentariu.
INGERASUL: S-a semnat ca fiind tocilara filozoafa. Lumineaza-ti fata! A avut inspiratia sa se semneze.
DRACUSORUL: Taci! Tocilarele au interzis pe blog.
INGERASUL: E democratie! Asculta-l pe Mircea Badea si ai sa vezi.
DRACUSORUL: Mircea Badea e un prost. Ai vazut ce chitara si-a tras?
INGERASUL: OK, ai dreptate, Mircea Badea e un prost. (lovituri sub centura in idoli de carton: bifat)
Intra personajul JE.
JE: Hai, ura si la gara, ca de la atatea voci in cap nu mai gandesc limpede.
Scena finala. JE clarifica situatia.
JE: Clarific situatia. Se iau urmatoarele masuri:
-o salutam pe tocilara filozoafa si ii multumim pentru atentia acordata :) te mai asteptam pe la noi! BTW, sper ca m-ai votat pentru presedintie, chiar daca ai postat comentariul asta tocmai la bannerul meu de campanie. Rusinica.
-o rugam frumos pe tocilara filozoafa sa ne spuna despre ce e vorba in text. Poate chiar cu un alt comentariu, in caz ca ne mai onoreaza cu maiestuoasa ei prezenta.
-invitam toate tocilarele/filozoafele/tocilarele filozoafe sa formeze un sindicat, care sa le apere drepturile si sa trimita dupa gratii misoginii, barbatii (exceptie Mircea Badea si Carlos) si in general pe toata lumea care nu le recunoaste aripile ingeresti. (amintire: De ce iubitele sunt numite ingeri? Cititi pentru detalii).
-bem o doza.
Case classified.
P.S. Carlos nu e prost. Combina-te cu el, si vei avea sansa unica sa primesti o cafea si un pupic dulce de Sf. Valentin. Bineinteles, ambele platite de tine. Daca ai noroc, o sa petreci o noapte pe un pat de trandafiri, in Palatul de la Snagov (oftica-te, Patzo) sau chiar vei ajunge patroana Agentiei de Turism Camilier din Arabia Saudita (oftica-te, Ioano).
P.P.S. Rog t.f. sa ii transmita prietenei ei ceea ce am scris la P.S.
P.P.P.S. Nu-ul ala de dupa virgula, din ultima propozitie, imi aminteste de o doamna profesoara care abuzeaza de afirmatii si negatii. Ghiciti cine!
joi, 4 februarie 2010
Ianuarie: Nostalgie after-party, tata, venghe, sisteme de valori si bucati de carne. Analiza aprofundata.
Revin, dupa peste o luna de absenta, cu o postare menita sa cuprinda cam tot ceea ce am omis sa scriu, din pura lene obsteasca, in tot acest timp. O sa incep in ordine cronologica, adica, asa cum as zice eu, cu inceputul, si o sa termin cu sfarsitul. Ca sa nu imi vajaie capul de atata scris, o sa marchez fiecare subiect printr-o cifra. O sa incep in ordine numerica, adica, asa cum as zice eu, cu inceputul (1) si o sa termin cu sfarsitul, necuratul stie care o fi, depinde ce imi mai amintesc.
1. Revelion. Marfa. Distractie. Alcool? Nu, sunt baiat cuminte :) Stat treaz pana dimineata. Petrecut cu prietenii si cu Carlos (scuza-ma ca te-am omis) :) . Ajuns acasa la 7. Brusc, devin "revelionostalgic". Ce misto a fost, ce repede s-a dus. 'ratzi de ani, ca nu puteti sa va miscati mai cu talent, sa vina mai grabnic revelionul urmator. Trist. Teme de vacanta. Dat pumni in:
-pat
-perete (au!)
-iar pat (peretele durea).
2. Tata. Dintr-o data, zambetul imi revine pe buze. Ce daca am teme de vacanta? Ce daca ma chinui ca un sclav sa nu raman corigent la mate? Ce daca revelionul s-a dus, scoala a inceput, iar imi vine sa il bat pe colegul meu Popescu, viata asta e naspa. Familia s-a reintregit. Sangele apa nu se face. Cu totii frematam de nerabdare asteptand partea paterna a familiei. Si iata-l: calare pe un cal alb, cu pletele-i blonde fluturand in razele soarelui :) nu, nu asta. Reformulez. Si iata-l: coborand dintr-un taxi, cu plet...of, nu. Cu un PlayStation 3 in geamantan. Dar ce este un PlayStation3?! o, Doamne, ce este un lucru atat de material, de efemer, in comparatie cu feeria regasirii tatalui pierdut undeva peste mari si tari? Negrul de sub unghie.
3. Venghe (adica venge) e o culoare, ceva intre maro, negru si culoarea balegii de vaca, cu nume nemtesc, care este atribuita de cele mai multe ori mobilei. Tata a venit cu idei inovatoare: schimbam mobila in sufragerie. Totul! Am mers 2 zile la rand prin zeci de magazine de specialitate. Si toti aveau un fix cu venghe.
-Nu va suparati, ce dimensiuni are dulapul acela maro?
-Hmm, va referiti la cel venghe?
Pana la urma, am cumparat cele necesare. Urmeaza sa vina pe 25 februarie. Anul curent. Si da, toate sunt venghe.
4. Sistem de valori. Azi am avut cea mai naspa "discutie in contradictoriu cu tata". Pentru ca e prea mult de povestit si v-as plictisi cu siguranta, o sa transpun totul sub forma unei mici piesute de teatru.
Personaje:
ALEX: fiul rebel
TATA: tatal lui Alex
MAMA: victima nevinovata
Actul de proprietate...asta, ACTUL 1. SCENA 3. (nu am inceput cu inceputul). VERSETUL 14, JE.
(Alex joaca FIFA 09 online pe PlayStation. Ia bataie de la toti. Rau, rau. Intra tata)
TATA: Alex, tu nu stii nici sa sutezi, nici sa pasezi, nici sa driblezi. Joci previzibil. De ce nu incerci din joystick? Ce, nu merge joystickul? Oricine e cat de cat inteligent te bate. Numai pe aia prosti bata poti sa ii bati.
ALEX: (in gand): BIP.
TATA: Alex, e deja 3-0. Tu nu vezi ca e mult mai bun ca tine? Pai la el nu ma prind cum joaca: la tine citesc totul dinainte, dupa cum te misti.
ALEX: (da un gol, se face 3-1) Hai cu egalarea, hai ca pot sa il bat. (da 2 mingi in tribune). Ce ma oftic.
TATA: De ce te oftici? E mai bun ca tine. Numai din intamplare cei slabi ii bat pe cei buni.
ALEX: Da, n-ar fi stricat si acum o intamplare din asta.
TATA: Cum sa te bazezi pe intamplari? Daca vrei sa il bati, fii tu mai bun. Tu nu vezi ca ai ajuns ca Dinamo? Nu conteaza cum joci, conteaza sa bati. Sistemul de valori in Romania e fals! gresit! inversat! Nu mai trai in Romania, integreaza-te in Europa!
MAMA: La masa toata lumea!
Actul de...nu conteaza. ACTUL 2, SCENA 8 (in bucatarie) CAPITOLUL 3, PARTEA 2, JE.
TATA: Uite mama, Alex s-a suparat pe mine.
ALEX: (vizibil iritat): Nu stiu de ce isi tot inchipuie tata ca ma supar pe el. Nici nu am zis asa ceva. (si incep sa povestesc totul)
TATA: Pai sistemul de valori...baiatul meu...Romania...sistemul de valori...
MAMA ii ia partea lui Alex.
TATA: (se enerveaza, incerca sa dea o lectie de viata, doar ca nu are ascultatori
fideli): Voi doi...sistemul de valori...inversat...ca asa e baiatul meu, si acum 4 ani, la olimpiada la matematica, nu facuse nimic si voia sa se califice (???)
ALEX: Nu-i adevarat, niciodata cand nu am facut nimic nu am vrut sa ma calific, ca nu sunt prost, stiu si eu cand ma calific si cand nu.
TATA: De la o vreme ai sistemul de valori (doh!!!!!!) total inversat (idem!) acum la informatica mai vrei sa te califici la nationala? Mai speri la asa ceva???)
ALEX SI MAMA: Pai de ce nu? Muncesc in fiecare zi, am si argumente sa sper, am fost si anul trecut.
TATA: Da, da aia toti sunt mai buni ca tine. Cum vrei tu sa te califici?
ALEX: Sunt 8 locuri, nu am zis ca vreau sa fiu primul, asa, mai pe 6-7.
TATA: Cum poti sa spui asa ceva? Trebuie mereu sa fii primul! Ai s.d.v. total i! Sa nu te vaiti la mine peste ani cand o sa fii un mediocru cu salariu de 5 mil. pe luna (imi cer scuze daca citeste asta cineva cu salariu de 5 mil. pe luna) care o sa mature strada sau o sa puna asfalt ca de ce nu te-am batut cand erai mic! Erai acum cativa ani cel mai inteligent din Romania. Aveam curajul sa te pun la concurs cu oricine din lume si castigai!
ALEX: De unde stii tu ca nu e nimeni mai destept ca mine in lume? Eu nu imi fac iluzii din astea, ca nu sunt eu buricul pamantului, nici apogeul inteligentei.
TATA: (nervi intinsi la maxim) Asculta, mama, ce spune. (MAMA, nervoasa, cu fata in pumni, nu schiteaza nici un gest) Eu am incredere in el si el nu? Daca eu zic ca asa e, asa e. S. lui d. v. e total i.
(ALEX si TATA se mai cearta vreo 10 minute. ALEX iese. MAMA (saraca) ramane cu TATA. Naspa. Piesa se incheie, cortina cade, ca dupa nu mai stiu ce s-a intamplat, decat ca probabil niste vecini nu au mai dormit, eu m-am dus sa imi fac baitza).
5. Bucati de carne: Am avut o lucrare la romana. M-am referit la Cezara marelui nostru poet national Eminescu. Am scris un comentariu cumintel (atipic mie) si totul mergea bine. Cand, la sfarsit, mi-am adus aminte ca nu am avut o opinie personala. Opinie de 3 randuri, dar foarte cuprinzatoare:
-cat il urasc pe Eminescu---bifat
-cat m-am chinuit sa citesc Cezara---bifat
-cat am cascat si m-am plictisit de moarte---bifat
-taieturi---bifat (nu au fost intentionate, dar le bifez si pe ele).
Am primit nota 9, din cate am inteles, in special pentru aceasta incheiere nepotrivita. Ziua urmatoare, cand am recuperat lucrarea de la un coleg, am observat ca incheierea ii fusese inlocuita cu o alta, scrisa cu rosu: incepea cu bla-bla si continea niste intrebari care, probabil, erau retorice:
-pentru mine inima este doar un organ, o bucata de carne?
-ce este pentru mine inima operei?
-ce reprezinta inima literaturii?
Intrucat nu este stilul meu, o sa evit sa raspund detaliat la aceste intrebari, mai ales ca la ultimele doua nu am nicio idee ce sa zic (niciodata, in viata mea, nu m-am gandit ce este inima operei/literaturii: si daca vreounul din colegii mei sustine ca s-a gandit, eu as putea sa jur ca nu e asa: in caz ca am dreptate, cer permisiunea sa il chinui ca in SAW: aaa, SAW!!! voiam ca asta sa fie ultimul punct in articol, dar o sa mai pun unul.
1. Fizic, da, inima este un organ. Oamenii asociaza, de cele mai multe ori gresit, inima cu iubirea, sau cu centrul unor obiecte. In primul rand, inima si iubirea nu au nicio legatura dovedita: iubirea poate fi considerata ca apartinand sufletului (devin religios) insa nu inimii, care nu face decat sa pompeze sange. Mai mult, inima este plasata in partea stanga a toracelui, asa ca nu este centrul organismului. Mai degraba as spune "ma aflu in sternul junglei" decat in inima ei.
2,3 necesita ceva mai mult timp de gandire.
6. SAW! I really love SAW. Acest thriller psihologic, conceput cu atata inteligenta, dar si cu atat sadism. In general, cand citesc o carte/ma uit la un film, urasc personajele negative. Vreau sa o ia in freza rau, sa le bata Superman/Batman/Fat-Frumos/Eu pana le suna apa in cap. Asa am vrut si in SAW, pana la partea a patra a filmului. Partile 5 si 6 (ca 6 sunt: s-a si potrivit cu numarul subpunctului) mi-au aratat ca, intotdeauna, chiar si raul railor este bun, intr-un fel. Recomand cu caldura SAW urmatoarelor doua categorii de oameni:
-oameni cu IQ mai mic decat numarul de la pantofi, care se uita, vad niste intestine scoase, mult sange, crime oribile, isi satisfac cei 2 neuroni si se duc sa se scobeasca in nas.
-oameni inteligenti, care o sa perceapa cu siguranta tesatura fina a povestii si nu o sa il priveasca precum pe un horror de duzina, ci o sa desluseasca maiestria lucraturii.
7. Mi-am amintit: Am avut o noua discutie in contradictoriu cu Laurentiu, fostul meu coleg, actual seminarist si popa in devenire. I-am spus ca eu nu cred in Biserica, daca este sa o privim ca pe o institutie. Eu cred in Biserica, mai exact in lacasul de cult numit Biserica. Nicidecum in niste oameni care, am auzit de curand, vor sa il faca pe Eminescu SFANT! O, Doamne, ce a ajuns lumea asta. In fine, pe scurt, eu i-am spus ca nu cred in institutia numita Biserica, iar el mi-a raspuns: "Pai da, tu crezi in diavol". Asta mi-a pus capac. Nu ai cu cine, dom'le, nu ai cu cine. Apropo, stiati ca daca ati lipsit 2 duminici din viata de la Biserica, o sa ajungeti in Iad? Gata, s-a terminat smecheria pentru mine, cum probabil s-a terminat si pentru toti cei care cititi. Numai Laurentiu cica ar fi lipsit cand era mic cateva Duminici, dar el se face Popa, slujbas al Domnului, si, cum ar veni, i se iarta. Adica pana si religia e pe pile? Nu cred asa ceva.
Cam atat. Sper ca am reusit sa acopar toate subiectele de interes. Va rog, nu va plictisiti citind. Stiu ca e greu, dar va rog. VA ROG!
P.S. Inca ma puteti vota la Presedintie! (sondajul din dreapta).
1. Revelion. Marfa. Distractie. Alcool? Nu, sunt baiat cuminte :) Stat treaz pana dimineata. Petrecut cu prietenii si cu Carlos (scuza-ma ca te-am omis) :) . Ajuns acasa la 7. Brusc, devin "revelionostalgic". Ce misto a fost, ce repede s-a dus. 'ratzi de ani, ca nu puteti sa va miscati mai cu talent, sa vina mai grabnic revelionul urmator. Trist. Teme de vacanta. Dat pumni in:
-pat
-perete (au!)
-iar pat (peretele durea).
2. Tata. Dintr-o data, zambetul imi revine pe buze. Ce daca am teme de vacanta? Ce daca ma chinui ca un sclav sa nu raman corigent la mate? Ce daca revelionul s-a dus, scoala a inceput, iar imi vine sa il bat pe colegul meu Popescu, viata asta e naspa. Familia s-a reintregit. Sangele apa nu se face. Cu totii frematam de nerabdare asteptand partea paterna a familiei. Si iata-l: calare pe un cal alb, cu pletele-i blonde fluturand in razele soarelui :) nu, nu asta. Reformulez. Si iata-l: coborand dintr-un taxi, cu plet...of, nu. Cu un PlayStation 3 in geamantan. Dar ce este un PlayStation3?! o, Doamne, ce este un lucru atat de material, de efemer, in comparatie cu feeria regasirii tatalui pierdut undeva peste mari si tari? Negrul de sub unghie.
3. Venghe (adica venge) e o culoare, ceva intre maro, negru si culoarea balegii de vaca, cu nume nemtesc, care este atribuita de cele mai multe ori mobilei. Tata a venit cu idei inovatoare: schimbam mobila in sufragerie. Totul! Am mers 2 zile la rand prin zeci de magazine de specialitate. Si toti aveau un fix cu venghe.
-Nu va suparati, ce dimensiuni are dulapul acela maro?
-Hmm, va referiti la cel venghe?
Pana la urma, am cumparat cele necesare. Urmeaza sa vina pe 25 februarie. Anul curent. Si da, toate sunt venghe.
4. Sistem de valori. Azi am avut cea mai naspa "discutie in contradictoriu cu tata". Pentru ca e prea mult de povestit si v-as plictisi cu siguranta, o sa transpun totul sub forma unei mici piesute de teatru.
Personaje:
ALEX: fiul rebel
TATA: tatal lui Alex
MAMA: victima nevinovata
Actul de proprietate...asta, ACTUL 1. SCENA 3. (nu am inceput cu inceputul). VERSETUL 14, JE.
(Alex joaca FIFA 09 online pe PlayStation. Ia bataie de la toti. Rau, rau. Intra tata)
TATA: Alex, tu nu stii nici sa sutezi, nici sa pasezi, nici sa driblezi. Joci previzibil. De ce nu incerci din joystick? Ce, nu merge joystickul? Oricine e cat de cat inteligent te bate. Numai pe aia prosti bata poti sa ii bati.
ALEX: (in gand): BIP.
TATA: Alex, e deja 3-0. Tu nu vezi ca e mult mai bun ca tine? Pai la el nu ma prind cum joaca: la tine citesc totul dinainte, dupa cum te misti.
ALEX: (da un gol, se face 3-1) Hai cu egalarea, hai ca pot sa il bat. (da 2 mingi in tribune). Ce ma oftic.
TATA: De ce te oftici? E mai bun ca tine. Numai din intamplare cei slabi ii bat pe cei buni.
ALEX: Da, n-ar fi stricat si acum o intamplare din asta.
TATA: Cum sa te bazezi pe intamplari? Daca vrei sa il bati, fii tu mai bun. Tu nu vezi ca ai ajuns ca Dinamo? Nu conteaza cum joci, conteaza sa bati. Sistemul de valori in Romania e fals! gresit! inversat! Nu mai trai in Romania, integreaza-te in Europa!
MAMA: La masa toata lumea!
Actul de...nu conteaza. ACTUL 2, SCENA 8 (in bucatarie) CAPITOLUL 3, PARTEA 2, JE.
TATA: Uite mama, Alex s-a suparat pe mine.
ALEX: (vizibil iritat): Nu stiu de ce isi tot inchipuie tata ca ma supar pe el. Nici nu am zis asa ceva. (si incep sa povestesc totul)
TATA: Pai sistemul de valori...baiatul meu...Romania...sistemul de valori...
MAMA ii ia partea lui Alex.
TATA: (se enerveaza, incerca sa dea o lectie de viata, doar ca nu are ascultatori
fideli): Voi doi...sistemul de valori...inversat...ca asa e baiatul meu, si acum 4 ani, la olimpiada la matematica, nu facuse nimic si voia sa se califice (???)
ALEX: Nu-i adevarat, niciodata cand nu am facut nimic nu am vrut sa ma calific, ca nu sunt prost, stiu si eu cand ma calific si cand nu.
TATA: De la o vreme ai sistemul de valori (doh!!!!!!) total inversat (idem!) acum la informatica mai vrei sa te califici la nationala? Mai speri la asa ceva???)
ALEX SI MAMA: Pai de ce nu? Muncesc in fiecare zi, am si argumente sa sper, am fost si anul trecut.
TATA: Da, da aia toti sunt mai buni ca tine. Cum vrei tu sa te califici?
ALEX: Sunt 8 locuri, nu am zis ca vreau sa fiu primul, asa, mai pe 6-7.
TATA: Cum poti sa spui asa ceva? Trebuie mereu sa fii primul! Ai s.d.v. total i! Sa nu te vaiti la mine peste ani cand o sa fii un mediocru cu salariu de 5 mil. pe luna (imi cer scuze daca citeste asta cineva cu salariu de 5 mil. pe luna) care o sa mature strada sau o sa puna asfalt ca de ce nu te-am batut cand erai mic! Erai acum cativa ani cel mai inteligent din Romania. Aveam curajul sa te pun la concurs cu oricine din lume si castigai!
ALEX: De unde stii tu ca nu e nimeni mai destept ca mine in lume? Eu nu imi fac iluzii din astea, ca nu sunt eu buricul pamantului, nici apogeul inteligentei.
TATA: (nervi intinsi la maxim) Asculta, mama, ce spune. (MAMA, nervoasa, cu fata in pumni, nu schiteaza nici un gest) Eu am incredere in el si el nu? Daca eu zic ca asa e, asa e. S. lui d. v. e total i.
(ALEX si TATA se mai cearta vreo 10 minute. ALEX iese. MAMA (saraca) ramane cu TATA. Naspa. Piesa se incheie, cortina cade, ca dupa nu mai stiu ce s-a intamplat, decat ca probabil niste vecini nu au mai dormit, eu m-am dus sa imi fac baitza).
5. Bucati de carne: Am avut o lucrare la romana. M-am referit la Cezara marelui nostru poet national Eminescu. Am scris un comentariu cumintel (atipic mie) si totul mergea bine. Cand, la sfarsit, mi-am adus aminte ca nu am avut o opinie personala. Opinie de 3 randuri, dar foarte cuprinzatoare:
-cat il urasc pe Eminescu---bifat
-cat m-am chinuit sa citesc Cezara---bifat
-cat am cascat si m-am plictisit de moarte---bifat
-taieturi---bifat (nu au fost intentionate, dar le bifez si pe ele).
Am primit nota 9, din cate am inteles, in special pentru aceasta incheiere nepotrivita. Ziua urmatoare, cand am recuperat lucrarea de la un coleg, am observat ca incheierea ii fusese inlocuita cu o alta, scrisa cu rosu: incepea cu bla-bla si continea niste intrebari care, probabil, erau retorice:
-pentru mine inima este doar un organ, o bucata de carne?
-ce este pentru mine inima operei?
-ce reprezinta inima literaturii?
Intrucat nu este stilul meu, o sa evit sa raspund detaliat la aceste intrebari, mai ales ca la ultimele doua nu am nicio idee ce sa zic (niciodata, in viata mea, nu m-am gandit ce este inima operei/literaturii: si daca vreounul din colegii mei sustine ca s-a gandit, eu as putea sa jur ca nu e asa: in caz ca am dreptate, cer permisiunea sa il chinui ca in SAW: aaa, SAW!!! voiam ca asta sa fie ultimul punct in articol, dar o sa mai pun unul.
1. Fizic, da, inima este un organ. Oamenii asociaza, de cele mai multe ori gresit, inima cu iubirea, sau cu centrul unor obiecte. In primul rand, inima si iubirea nu au nicio legatura dovedita: iubirea poate fi considerata ca apartinand sufletului (devin religios) insa nu inimii, care nu face decat sa pompeze sange. Mai mult, inima este plasata in partea stanga a toracelui, asa ca nu este centrul organismului. Mai degraba as spune "ma aflu in sternul junglei" decat in inima ei.
2,3 necesita ceva mai mult timp de gandire.
6. SAW! I really love SAW. Acest thriller psihologic, conceput cu atata inteligenta, dar si cu atat sadism. In general, cand citesc o carte/ma uit la un film, urasc personajele negative. Vreau sa o ia in freza rau, sa le bata Superman/Batman/Fat-Frumos/Eu pana le suna apa in cap. Asa am vrut si in SAW, pana la partea a patra a filmului. Partile 5 si 6 (ca 6 sunt: s-a si potrivit cu numarul subpunctului) mi-au aratat ca, intotdeauna, chiar si raul railor este bun, intr-un fel. Recomand cu caldura SAW urmatoarelor doua categorii de oameni:
-oameni cu IQ mai mic decat numarul de la pantofi, care se uita, vad niste intestine scoase, mult sange, crime oribile, isi satisfac cei 2 neuroni si se duc sa se scobeasca in nas.
-oameni inteligenti, care o sa perceapa cu siguranta tesatura fina a povestii si nu o sa il priveasca precum pe un horror de duzina, ci o sa desluseasca maiestria lucraturii.
7. Mi-am amintit: Am avut o noua discutie in contradictoriu cu Laurentiu, fostul meu coleg, actual seminarist si popa in devenire. I-am spus ca eu nu cred in Biserica, daca este sa o privim ca pe o institutie. Eu cred in Biserica, mai exact in lacasul de cult numit Biserica. Nicidecum in niste oameni care, am auzit de curand, vor sa il faca pe Eminescu SFANT! O, Doamne, ce a ajuns lumea asta. In fine, pe scurt, eu i-am spus ca nu cred in institutia numita Biserica, iar el mi-a raspuns: "Pai da, tu crezi in diavol". Asta mi-a pus capac. Nu ai cu cine, dom'le, nu ai cu cine. Apropo, stiati ca daca ati lipsit 2 duminici din viata de la Biserica, o sa ajungeti in Iad? Gata, s-a terminat smecheria pentru mine, cum probabil s-a terminat si pentru toti cei care cititi. Numai Laurentiu cica ar fi lipsit cand era mic cateva Duminici, dar el se face Popa, slujbas al Domnului, si, cum ar veni, i se iarta. Adica pana si religia e pe pile? Nu cred asa ceva.
Cam atat. Sper ca am reusit sa acopar toate subiectele de interes. Va rog, nu va plictisiti citind. Stiu ca e greu, dar va rog. VA ROG!
P.S. Inca ma puteti vota la Presedintie! (sondajul din dreapta).
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Craciunul, acea perioada din an cand totul merge naspa
E din nou Craciun. Sau, mai bine zis, a fost. Din fericire. Pentru ca de la un timp, Craciunul a devenit oarecum insuportabil. Cu toate ca acum cativa ani era sarbatoarea mea favorita. Imi placea Craciunul. Venea tipu' ala pe care il asteptam un an intreg ca sa imi aduca tot ceea ce pofteam. Era vorba de suspans, de trairi intense, desi stiam ca, la fel ca in fiecare an, o sa vina un batran in rosu care sa imi dea darurile mult ravnite, doar pentru ca stau la el in poala (vorba lu' Teo din reclama).
Acum, ca s-a disipat acea aura de mister, Craciunul incepe sa isi arate partile neplacute, adica de-a dreptul nasoale. De ajun, conform traditiei, mama sta si gateste o zi intreaga si vrea ca totul sa mearga perfect la venirea musafirilor. Eu si sora-mea suntem insarcinati sa facem casa luna si, spre deosebire de alte vremuri mai bune, nu mai pot sa o fraieresc sa curete ea mai mult, adica mult mai mult, de fapt cam totul. Dupa care trecem la impodobit bradul. Desi eu sunt constient ca asta e doar o munca in plus si, in final, tot ca o lesinatura o sa arate. Si mai stiu si ca peste 2 saptamani tot eu o sa dau cu aspiratorul sa curat covorul de ace. Si mai stiu ca tot eu o sa ma car cu el la tomberon, cand nu o sa mai fie folositor.
Pana la urma, Ajunul trece si Craciunul ne bate in poarta. Vine matusa-mea, sa petrecem sarbatorile in familie. Si toate se deruleaza conform asteptarilor, adica oribil:
ora 13: ma trezesc (pana aici totul e ok)
ora 14: mananc (hai, ca parca nu e asa de rau)
ora 15: soseste matusa (Craciunul nu incepe inca sa isi arate coltii, dar nu va lasati pacaliti)
orele 15-21: ma cert cu sora-mea intr-una, pentru ca se poarta ca un pici mic si nesuferit si nu pot sa o bat, ca de, Craciun, invitati, mame furioase, etc.
ora 21: mama isi face o prima aparitie in camera, spunand sa nu ne mai certam si reprosandu-mi ca eu sunt mai mare si ma comport ca un imbecil. Eu arunc vina pe sora-mea, care, de altfel, si era de vina. Mama zice ca nu o intereseaza cine e de vina, ea vrea liniste. Eu spun ca e datoria ei sa o intereseze ca sora-mea ma calca pe nervi. In cele din urma, pleaca.
ora 21:05: mama intra a doua oara in camera. Ea spune ca a cerut liniste si ca sunt musafiri de fata. Eu ii zic sa nu se mai uite asa la mine si sa o ia la cearta pe sora-mea, careia as fi dat orice sa ii palesc vreo doua sa ma tina minte. Ea imi toarna aceeasi placa pe care o aud de 10 ani ca eu sunt mai mare. Din nou, pleaca, lasand totul in coada de peste.
ora 21:07: mama intra a treia oara in camera, de data asta discret, si imi spune sa vin la bucatarie, sa vorbim in particular. Eu vin. Urmeaza o cearta, ea reprosandu-mi ca ne facem de ras, iar eu intreband-o insistand de ce ma cheama pe mine. La auzul acestei intrebari, in cele din urma se enerveaza groaznic, dar pana la urma se infraneaza miraculos si imi spune sa plec, ca nu are cu cine discuta.
orele 21-23: eu si sora-mea suntem la cutite, iar focul arde mocnit.
ora 23: intr-un moment din ala filozofic (e clar ca s-a uitat la prea multe filme) sora-mea se apuca sa scrie pe hartie ceea ce chipurile vrea sa fie o scrisoare catre Mos Craciun (desi Mos Craciun a venit aseara, dar numai asa, sa ma enerveze) in care scrie ca are o dorinta, ca Mosul sa o ajute intr-o privinta: "Alex a innebunit". Dupa ce scrie toate astea, spune "asta trebuie sa o ascund, sa nu o vada nimeni" dupa care, bineinteles, o pune pe masa, in fata mea. Aici am gresit, am fost ispitit, am picat in plasa ei si am citit. Am intrebat-o, cum era si firesc, de ce dracului crede ca am innebunit. Ea incepe sa faca scandal, chipurile sa ii dau lista, ca de ce i-am luat-o. Mama aude si intra in camera, spunand ca nu se mai poate asa, ca sunt chiar nesimtit etc. Eu ma cert cu ea de-a dreptul violent, cu racnete si de o parte si de alta, incercand sa ii explic cat de DIABOLICA e sora-mea si cat mi-as dori sa ii indes scrisoarea aia pe gat. Ea spune ca eu chiar nu inteleg ca nu e momentul si ca nu o intereseaza si imi reproseaza ca iar am enervat-o si a inceput sa faca scandal din cauza mea. In clipa urmatoare, cand ii pun iar vesnica intrebare "De ce presupui iar ca eu sunt de vina si ma iei la boscorodit tot pe mine???" imi spune sa merg la bucatarie, pentru a doua oara in seara asta.
orele 23-23:15: ma cert groaznic cu mama la bucatarie, ea spunand ca e normal ca sora-mea sa aiba parte de tratament preferential, ca ea e mai mica (am si cautat pe net, toti psihologii spun ca lucrul asta e o problema mare intr-o familie, dar ea nu intelege). Bineinteles, in lipsa de argumente, eu repetand la nesfarsit aceeasi intrebare, mama recurge la metoda perfecta de a ma facea sa tac, aceea pe care o uram cu totii la fel de mult: "Ei bine, vrei sa fii tratat ca sora-ta, la 11 ani! Asa va fi! Sora-ta sta intotdeauna acasa. PA REVELION, PA BILIARD, PA ORAS! OMG! Desigur, a trebuit sa tac. In acel moment, la locul faptei apare si sora-mea plangand. Eu ii spun: "Tu ce mai cauti aici? Iar ai venit sa faci pe mata (adica matza=pisica) fandosita si sa scapi basma curata?" La care ea, printre suspine: "Nu, eu doar am venit sa iti cer iertare" (Pentru oricine, asta inseamna da; pentru mama, a insemnat: "Vezi! De ce o judeci inainte sa afli ce vrea?") Normal, m-a apucat criza de nervi. Si, ca de fiecare data, intr-un astfel de moment, cineva apare neinspirat. De aceasta data, matusa-mea. Moment in care atacurile asupra mea au inceput sa vina din doua parti, tandemul mama-matusa. Plin de draci, dar cu o figura calma, m-am tirat usor din incapere, m-am imbracat in pijama si am zis ca ma culc, ca m-am saturat de Craciunul asta, pentru mine absolut infect ca si desfasurare a ostilitatilor.
Acum, stau si scriu pe blog, la fel de nervos. Doamne, daca ar sti ai mei cat de demonica e sora-mea si cum ma sapa asa, pentru propria ei distractie! Cred ca i-ar fi placut sa traiasca in Roma antica, sa vada gladiatori sfartecati de lei. O detest din tot sufletul. Mai am 3 ani si plec la facultate. Poate atunci scap. Desi toti ma iau cu texte gen "ehei, atunci sa vezi ce dor o sa iti fie..."
P.S. Ah, cata miselie, ce i-as arata eu sora-mii ce inseamna lege si dreptate, da' asa bine, nu gluma. Cu ce talhar traiesc in casa.
P.P.S. Scuzati eventualele greseli gramaticale sau de exprimare, dar textul asta a fost scris la nervi si nu am de gand sa stau acum sa il recitesc si sa ii gasesc nod in papura. Oricum, puteti sa il intelegeti si cu 2-3 eventuale scapari de limbaj.
P.P.P.S. Sper ca voi ati avut un Merry Christmas, ca eu, ba.
Acum, ca s-a disipat acea aura de mister, Craciunul incepe sa isi arate partile neplacute, adica de-a dreptul nasoale. De ajun, conform traditiei, mama sta si gateste o zi intreaga si vrea ca totul sa mearga perfect la venirea musafirilor. Eu si sora-mea suntem insarcinati sa facem casa luna si, spre deosebire de alte vremuri mai bune, nu mai pot sa o fraieresc sa curete ea mai mult, adica mult mai mult, de fapt cam totul. Dupa care trecem la impodobit bradul. Desi eu sunt constient ca asta e doar o munca in plus si, in final, tot ca o lesinatura o sa arate. Si mai stiu si ca peste 2 saptamani tot eu o sa dau cu aspiratorul sa curat covorul de ace. Si mai stiu ca tot eu o sa ma car cu el la tomberon, cand nu o sa mai fie folositor.
Pana la urma, Ajunul trece si Craciunul ne bate in poarta. Vine matusa-mea, sa petrecem sarbatorile in familie. Si toate se deruleaza conform asteptarilor, adica oribil:
ora 13: ma trezesc (pana aici totul e ok)
ora 14: mananc (hai, ca parca nu e asa de rau)
ora 15: soseste matusa (Craciunul nu incepe inca sa isi arate coltii, dar nu va lasati pacaliti)
orele 15-21: ma cert cu sora-mea intr-una, pentru ca se poarta ca un pici mic si nesuferit si nu pot sa o bat, ca de, Craciun, invitati, mame furioase, etc.
ora 21: mama isi face o prima aparitie in camera, spunand sa nu ne mai certam si reprosandu-mi ca eu sunt mai mare si ma comport ca un imbecil. Eu arunc vina pe sora-mea, care, de altfel, si era de vina. Mama zice ca nu o intereseaza cine e de vina, ea vrea liniste. Eu spun ca e datoria ei sa o intereseze ca sora-mea ma calca pe nervi. In cele din urma, pleaca.
ora 21:05: mama intra a doua oara in camera. Ea spune ca a cerut liniste si ca sunt musafiri de fata. Eu ii zic sa nu se mai uite asa la mine si sa o ia la cearta pe sora-mea, careia as fi dat orice sa ii palesc vreo doua sa ma tina minte. Ea imi toarna aceeasi placa pe care o aud de 10 ani ca eu sunt mai mare. Din nou, pleaca, lasand totul in coada de peste.
ora 21:07: mama intra a treia oara in camera, de data asta discret, si imi spune sa vin la bucatarie, sa vorbim in particular. Eu vin. Urmeaza o cearta, ea reprosandu-mi ca ne facem de ras, iar eu intreband-o insistand de ce ma cheama pe mine. La auzul acestei intrebari, in cele din urma se enerveaza groaznic, dar pana la urma se infraneaza miraculos si imi spune sa plec, ca nu are cu cine discuta.
orele 21-23: eu si sora-mea suntem la cutite, iar focul arde mocnit.
ora 23: intr-un moment din ala filozofic (e clar ca s-a uitat la prea multe filme) sora-mea se apuca sa scrie pe hartie ceea ce chipurile vrea sa fie o scrisoare catre Mos Craciun (desi Mos Craciun a venit aseara, dar numai asa, sa ma enerveze) in care scrie ca are o dorinta, ca Mosul sa o ajute intr-o privinta: "Alex a innebunit". Dupa ce scrie toate astea, spune "asta trebuie sa o ascund, sa nu o vada nimeni" dupa care, bineinteles, o pune pe masa, in fata mea. Aici am gresit, am fost ispitit, am picat in plasa ei si am citit. Am intrebat-o, cum era si firesc, de ce dracului crede ca am innebunit. Ea incepe sa faca scandal, chipurile sa ii dau lista, ca de ce i-am luat-o. Mama aude si intra in camera, spunand ca nu se mai poate asa, ca sunt chiar nesimtit etc. Eu ma cert cu ea de-a dreptul violent, cu racnete si de o parte si de alta, incercand sa ii explic cat de DIABOLICA e sora-mea si cat mi-as dori sa ii indes scrisoarea aia pe gat. Ea spune ca eu chiar nu inteleg ca nu e momentul si ca nu o intereseaza si imi reproseaza ca iar am enervat-o si a inceput sa faca scandal din cauza mea. In clipa urmatoare, cand ii pun iar vesnica intrebare "De ce presupui iar ca eu sunt de vina si ma iei la boscorodit tot pe mine???" imi spune sa merg la bucatarie, pentru a doua oara in seara asta.
orele 23-23:15: ma cert groaznic cu mama la bucatarie, ea spunand ca e normal ca sora-mea sa aiba parte de tratament preferential, ca ea e mai mica (am si cautat pe net, toti psihologii spun ca lucrul asta e o problema mare intr-o familie, dar ea nu intelege). Bineinteles, in lipsa de argumente, eu repetand la nesfarsit aceeasi intrebare, mama recurge la metoda perfecta de a ma facea sa tac, aceea pe care o uram cu totii la fel de mult: "Ei bine, vrei sa fii tratat ca sora-ta, la 11 ani! Asa va fi! Sora-ta sta intotdeauna acasa. PA REVELION, PA BILIARD, PA ORAS! OMG! Desigur, a trebuit sa tac. In acel moment, la locul faptei apare si sora-mea plangand. Eu ii spun: "Tu ce mai cauti aici? Iar ai venit sa faci pe mata (adica matza=pisica) fandosita si sa scapi basma curata?" La care ea, printre suspine: "Nu, eu doar am venit sa iti cer iertare" (Pentru oricine, asta inseamna da; pentru mama, a insemnat: "Vezi! De ce o judeci inainte sa afli ce vrea?") Normal, m-a apucat criza de nervi. Si, ca de fiecare data, intr-un astfel de moment, cineva apare neinspirat. De aceasta data, matusa-mea. Moment in care atacurile asupra mea au inceput sa vina din doua parti, tandemul mama-matusa. Plin de draci, dar cu o figura calma, m-am tirat usor din incapere, m-am imbracat in pijama si am zis ca ma culc, ca m-am saturat de Craciunul asta, pentru mine absolut infect ca si desfasurare a ostilitatilor.
Acum, stau si scriu pe blog, la fel de nervos. Doamne, daca ar sti ai mei cat de demonica e sora-mea si cum ma sapa asa, pentru propria ei distractie! Cred ca i-ar fi placut sa traiasca in Roma antica, sa vada gladiatori sfartecati de lei. O detest din tot sufletul. Mai am 3 ani si plec la facultate. Poate atunci scap. Desi toti ma iau cu texte gen "ehei, atunci sa vezi ce dor o sa iti fie..."
P.S. Ah, cata miselie, ce i-as arata eu sora-mii ce inseamna lege si dreptate, da' asa bine, nu gluma. Cu ce talhar traiesc in casa.
P.P.S. Scuzati eventualele greseli gramaticale sau de exprimare, dar textul asta a fost scris la nervi si nu am de gand sa stau acum sa il recitesc si sa ii gasesc nod in papura. Oricum, puteti sa il intelegeti si cu 2-3 eventuale scapari de limbaj.
P.P.P.S. Sper ca voi ati avut un Merry Christmas, ca eu, ba.
marți, 15 decembrie 2009
5 reguli si lucruri de stiut in utilizarea acestui blog
1. Eu sunt ala din stanga.
2. Scopul pe care vreau sa il ating prin postarile mele este sa fac cat mai multi dusmani, pentru ca valoarea creste direct proportional cu numarul de dusmani.
3. Am cativa abonati pe care ii mentionez destul de des, chiar daca zic de bine sau de rau:
-Shadow, colegul meu binevoitor;
-Profu' de romana, prof de romana;
-Sora mea, membrul enervant al familiei;
-Eu;
-Cititoare hcc-iste, niste colege de clasa si nu numai;
P.S. 99% din restul numelor de fata prezente pe blogul meu sunt persoane neplacute (tocilare, filozoafe, tocilare filozoafe etc.).
4. Shadow e ala din dreapta.
5. DACA CITITI POSTARILE, LASATI SI VOI CATE UN COMENTARIU, CA SA IMI DAU SEAMA :) Am scris asta cu majuscule, ca sa se sesizeze lumea. Totusi, in comentariu, ar fi bine sa nu folositi urmatoarele cuvinte si sintagme:
-parti anatomice cu conotatii obscene;
-boule, nu mai scrie ca ma plictisesti;
-ba, jegule, mars acasa si lasa-ne;
-expresii care incep cu "sa ma..." spre exemplu: "sa ma suni cand ajungi acasa" :) sau contin verbe la conditional-optativ "ex. juca-m-as, vorbi-ti-as, manca-mi-ar etc.;
-orice incepe cu f, in afara de ficus, feriga si foame;
-IMPORTANT! NU folositi termeni din biologie: cromozom, reticul endoplasmatic, diriga, poikiloterm. Si da, stiu ca "Allium Cepa" are 2n=16 cromozomi, numai ca nu prea stiu cum arata, daca nu are in fata o eticheta mare pe care scrie "CEAPA: 2 lei kilu'".
2. Scopul pe care vreau sa il ating prin postarile mele este sa fac cat mai multi dusmani, pentru ca valoarea creste direct proportional cu numarul de dusmani.
3. Am cativa abonati pe care ii mentionez destul de des, chiar daca zic de bine sau de rau:
-Shadow, colegul meu binevoitor;
-Profu' de romana, prof de romana;
-Sora mea, membrul enervant al familiei;
-Eu;
-Cititoare hcc-iste, niste colege de clasa si nu numai;
P.S. 99% din restul numelor de fata prezente pe blogul meu sunt persoane neplacute (tocilare, filozoafe, tocilare filozoafe etc.).
4. Shadow e ala din dreapta.
5. DACA CITITI POSTARILE, LASATI SI VOI CATE UN COMENTARIU, CA SA IMI DAU SEAMA :) Am scris asta cu majuscule, ca sa se sesizeze lumea. Totusi, in comentariu, ar fi bine sa nu folositi urmatoarele cuvinte si sintagme:
-parti anatomice cu conotatii obscene;
-boule, nu mai scrie ca ma plictisesti;
-ba, jegule, mars acasa si lasa-ne;
-expresii care incep cu "sa ma..." spre exemplu: "sa ma suni cand ajungi acasa" :) sau contin verbe la conditional-optativ "ex. juca-m-as, vorbi-ti-as, manca-mi-ar etc.;
-orice incepe cu f, in afara de ficus, feriga si foame;
-IMPORTANT! NU folositi termeni din biologie: cromozom, reticul endoplasmatic, diriga, poikiloterm. Si da, stiu ca "Allium Cepa" are 2n=16 cromozomi, numai ca nu prea stiu cum arata, daca nu are in fata o eticheta mare pe care scrie "CEAPA: 2 lei kilu'".
sâmbătă, 12 decembrie 2009
Fac urat, ha
Scriu urmatoarele randuri cu gandul sa fac urat. Sau cel putin sa va destainui cum am de gand sa fac urat. In orice caz, se cuvine sa incep prin a va spune de ce am de gand sa fac urat.
Respectabilul meu profesor de romana m-a insarcinat (Shadow, daca te gandesti la prostii, o sa iti torn iar placa cu cavitatile), sub cumplita amenintare a unui 4 (Oh, God, don't kill Kenny!) sa completez in aceasta vacanta un caiet de tip 1, adica din ala de piciomani ticniti, din 2 motive:
1. Ca sa imi indrept scrisul (aha, sa inteleg ca domnia voastra nu-l vede pe Edi, asa este?)
2. Ca sa aiba de cine rade (ohooo, aici o sa rad eu, da' numai asa, de sanchi, ca stiti ca sunt un adolescent rebel si razvratit)
Asa ca m-am hotarat sa schitez un plan de razbunare, pornit dintr-o lacuna a domnului prof. Schema planului este urmatoarea:
Respectabilul meu profesor de romana m-a insarcinat (Shadow, daca te gandesti la prostii, o sa iti torn iar placa cu cavitatile), sub cumplita amenintare a unui 4 (Oh, God, don't kill Kenny!) sa completez in aceasta vacanta un caiet de tip 1, adica din ala de piciomani ticniti, din 2 motive:
1. Ca sa imi indrept scrisul (aha, sa inteleg ca domnia voastra nu-l vede pe Edi, asa este?)
2. Ca sa aiba de cine rade (ohooo, aici o sa rad eu, da' numai asa, de sanchi, ca stiti ca sunt un adolescent rebel si razvratit)
Asa ca m-am hotarat sa schitez un plan de razbunare, pornit dintr-o lacuna a domnului prof. Schema planului este urmatoarea:
PLAN DE RAZBUNARE
made by Je
3. Expozitiunea (timp si spatiu): Timpul in care actiunea se petrece este timpul viitor, in acest moment. Atunci cand firul narativ va incepe sa curga, timpul va fi prezent, urmand ca, o data cu abominabila finalitate, sa devina trecut. Spatiul nu este bine precizat, dar, la o examinare mai atenta, constatam ca totul se desfasoara intre peretii camerei autorului, mai pe scurt ete-acilea.
4. Intriga (de fapt e mai multe: ha, v-am scris un dezacord, sa va zvarcoliti la noapte cuprins de fiorii reci ai impactului cu greselile gramaticale):
-distinsul domn a mentionat ca trebuie complectat (ha, inca o greseala) un caiet de tip 1: nu a mentionat insa daca nu pot fi rupte foi din el (ha, o sa rup foi din el)
-distinsul domn a precizat ca nu conteaza continutul, il pot umple cu ce vrea musculatura mea (ha, asta e baza planului meu diabolic)
-distinsul domn...nu, decat astea 2, pur si simplu am simtit nevoia sa mai spun o data, taios (si vorba mi-e tunet, rasufletul ger) "distinsul domn".
5. ha, Desfasurarea actiunii:
Caietul va fi completat astfel:
-primele pagini: o frumoasa introducere despre cum urasc romana, subiectele de la teza, faptul ca se da 10 oricui toceste maretele idei din caiet + bonus special (ca-i superoferta) constand in orice imi mai vine in minte
-urmatoarele pagini: transcrierea integrala a textului "Cei patru purcelusi" scris de un mare clasic in viata, Ion Creion
-paginile ce vin dupa urmatoarele pagini: o analiza stilistica a textului si o intrebare pentru domnul profesor in legatura cu o neclaritate a mea: cuvantul "balega" din expresia "eu sunt balega din drum a vacii sacre" are sens conotativ sau denotativ? (ha...)
-ultimele pagini: le rup, mancale-ar purecii.
6. Punctul culminant: Are loc in momentul in care, cu o privire plina de satisfactie, ii voi tranti caietul pe masa, si ii voi spune: "Lectura placuta". (nota: aici ma mai gandesc, initial voiam sa spun "Asta la vista baby": totusi, daca va vin si alte idei, mi le puteti comunica)
Hopa, tocmai mi-a mai venit o idee: ce ziceti de "Ciment"?
7. Deznodamantul: God knows, as da un 4 si zile de la mine, ca sa il vad cuprins de spasmele finei mele ironii (ha, pai ce, eu nu pot sa fiu fin si ironic?)
8. Bibliografie: "In mintea mea bolnava, vol. 1 si 2" de Je. Editura Je, 2009, Romania.
Gata planul, ha. Astept pareri.
made by Je
1. Tema: Razbunarea (logic, daaa)
2. Tehnica de abordare: Voi adopta un sistem de joc 4-4-2, pe flancuri, prin gambitul nebunului (cuvantul "nebunului" nu are nici o conotatie: hmm, sau sa zic denotatie? ha) (nu, de fapt, nebunului are o conotatie: de ce sa ma ascund dupa unghii?) caracterizat de deschiderea: "O, asa deci? Ba tu!" numai ca, tinta fiind un respectabil profesor, m-am decis sa o adaptez un pic: "O, asa deci? Ba dumneavoastra!" totusi, la naiba, am cei 7 ani de acasa, ha.
2. Tehnica de abordare: Voi adopta un sistem de joc 4-4-2, pe flancuri, prin gambitul nebunului (cuvantul "nebunului" nu are nici o conotatie: hmm, sau sa zic denotatie? ha) (nu, de fapt, nebunului are o conotatie: de ce sa ma ascund dupa unghii?) caracterizat de deschiderea: "O, asa deci? Ba tu!" numai ca, tinta fiind un respectabil profesor, m-am decis sa o adaptez un pic: "O, asa deci? Ba dumneavoastra!" totusi, la naiba, am cei 7 ani de acasa, ha.
3. Expozitiunea (timp si spatiu): Timpul in care actiunea se petrece este timpul viitor, in acest moment. Atunci cand firul narativ va incepe sa curga, timpul va fi prezent, urmand ca, o data cu abominabila finalitate, sa devina trecut. Spatiul nu este bine precizat, dar, la o examinare mai atenta, constatam ca totul se desfasoara intre peretii camerei autorului, mai pe scurt ete-acilea.
4. Intriga (de fapt e mai multe: ha, v-am scris un dezacord, sa va zvarcoliti la noapte cuprins de fiorii reci ai impactului cu greselile gramaticale):
-distinsul domn a mentionat ca trebuie complectat (ha, inca o greseala) un caiet de tip 1: nu a mentionat insa daca nu pot fi rupte foi din el (ha, o sa rup foi din el)
-distinsul domn a precizat ca nu conteaza continutul, il pot umple cu ce vrea musculatura mea (ha, asta e baza planului meu diabolic)
-distinsul domn...nu, decat astea 2, pur si simplu am simtit nevoia sa mai spun o data, taios (si vorba mi-e tunet, rasufletul ger) "distinsul domn".
5. ha, Desfasurarea actiunii:
Caietul va fi completat astfel:
-primele pagini: o frumoasa introducere despre cum urasc romana, subiectele de la teza, faptul ca se da 10 oricui toceste maretele idei din caiet + bonus special (ca-i superoferta) constand in orice imi mai vine in minte
-urmatoarele pagini: transcrierea integrala a textului "Cei patru purcelusi" scris de un mare clasic in viata, Ion Creion
-paginile ce vin dupa urmatoarele pagini: o analiza stilistica a textului si o intrebare pentru domnul profesor in legatura cu o neclaritate a mea: cuvantul "balega" din expresia "eu sunt balega din drum a vacii sacre" are sens conotativ sau denotativ? (ha...)
-ultimele pagini: le rup, mancale-ar purecii.
6. Punctul culminant: Are loc in momentul in care, cu o privire plina de satisfactie, ii voi tranti caietul pe masa, si ii voi spune: "Lectura placuta". (nota: aici ma mai gandesc, initial voiam sa spun "Asta la vista baby": totusi, daca va vin si alte idei, mi le puteti comunica)
Hopa, tocmai mi-a mai venit o idee: ce ziceti de "Ciment"?
7. Deznodamantul: God knows, as da un 4 si zile de la mine, ca sa il vad cuprins de spasmele finei mele ironii (ha, pai ce, eu nu pot sa fiu fin si ironic?)
8. Bibliografie: "In mintea mea bolnava, vol. 1 si 2" de Je. Editura Je, 2009, Romania.
Gata planul, ha. Astept pareri.
marți, 1 decembrie 2009
Intai, Decembrie, O, Buga, zombi. Alice in...fund.
Doar nu credeati ca sunt asa de denaturat incat sa nu celebrez ziua noastra, a tuturor romanilor, printr-o postare pe blog. Sunt un bun patriot si, ca orice alt bun patriot, sarbatoresc prima zi de iarna cu mici. Cu mustar. De vita. De la Kaufland. La naiba, sa ne bucuram! E ziua mea, a ta, a ta, a ta, a ta, a ta, ba, daca ma gandesc mai bine, si a mea.
Apartenenta la aceasta tarisoara ne ofera atatea motive de mandrie! Ne falim cu cei mai importanti romani in viata: cu mine, cu Bute, cu Becali, si de ce nu, chiar cu mine. Suntem fericiti ca, platind, ca buni contribuabili, taxe si impozite, punem osul la reusitele maretilor nostri conducatori: ..., etc. Rememoram, prin paradele cu tenta comunista, momentele de glorie ale patriei noastre: luptele daco-romane, bataliile de la Marasti, Marasesti si Oituz, Marea Unire, Cealalanta Unire. Intreaga lume sarbatoreste existenta noastra. In Italia se va inaugura, in cinstea romanilor, un nou sistem de vize, prin care niciun conational nu va putea trece granita fara cateva acte comune: buletinul, certificatul de nastere, carnetul de elev, cartea de alegator, certificatul de proprietate, fisa de lectura de la biblioteca, facturile pe ultimul an la lumina, intretinere, cablu si internet, arborele genealogic, abonamentul la ziar, certificatul de inmatriculare a masinii, precum si dovada reviziei tehnice, bonul fiscal corespunzator ultimei vizite la magazinul de cartofi din piata si, nu in ultimul rand, permisul de conducere si diploma de absolvire a liceului. La multi ani, Romania!
Ieri am fost la Oboga (variantele O Boga, Obuga si O Buga sunt permise) insotit de coechipierii mei Edi si Shadow. Am cunoscut un domn foarte simpatic, un celebru olar, care avea mai multe diplome decat am eu hartie igienica in casa la momentul actual, pe nume Ciungulescu Marin. Din motive de lungime a cuvintelor, il vom denumi pe parcursul acestui paragraf Domnul Olar. Asadar, D-l Olar ne-a prezentat intregul dosar cu realizarile pe plan intern si international ale lui si elevilor de la Clubul Copiilor Bals pe care ii coordoneaza. Foarte simpatic si jovial, el ne-a deschis portile atelierului sau, unde am vazut multe vase si foarte multe alte chestii, unele pe care le cunosteam (gen roata olarului) si altele ale caror nume le-am aflat in urma interviului superb realizat cu dansul (gen nu mai stiu exact, dar o sa vad filmarea si o sa va spun). Totodata, am avut norocul sa fim martorii unei asa-zise "meditatii" realizate de dansul in compania unei eleve surdo-mute din Craiova, plina de talent si de pasiune pentru aceasta frumoasa indeletnicire traditionala. Cu alte cuvinte, am ramas impresionat de simplitatea D-lui Olar, ale carui haine, incluzand cusma de pe cap si lenjeria intima, nu cred ca valorau impreuna mai mult de 20 de RON, mai ales pe criza asta. M-a enervat insa drumul spre Oboga (O Boga, Obuga, O Buga) pe care, bineinteles, autoritatile au avut grija sa il semnalizeze cu indicatoare mari si invizibile, astfel incat am ajuns pe niste coclauri care nu stiam ca exista, undeva la circa 10 km de Bals, de unde ne-am intors spre oras si am aflat traseul corect de la o pitoreasca sateanca aflata calare pe o vaca.
Ultimul eveniment notabil al saptamanii il constituie prima mea vizita la Teatrul din Caracal, si, totodata, prima piesa de teatru adevarata (nu Capra cu trei iezi, nu Danila Prepeleac, nu Alba ca Zapada si altele de acest gen) la care am asistat. Desi credeam ca ma voi plictisi teribil o ora jumatate, mai ales dupa ce am aflat ca nu avem voie cu mancare in sala (ceea ce mi se pare o crima impotriva umanitatii) si as fi dat orice, chiar si biletul meu, contra sumei de 15 RON cu care a fost achizitionat, pentru a ramane acasa si a mai ucide niscaiva zombi plantand peashootere si cherry-bombe, asteptarile mi-au fost contrazise si am fost placut surprins sa ma delectez cu reprezentatia celor 4 actori. Ce-i drept, piesa a fost fluctuanta, am admirat 2-3 parti geniale, pentru ca pe final sa ma satur si mintea sa imi umble iar la zombi. Deznodamantul nu a fost tocmai potrivit, adica a fost groaznic de naspa, in sensul in care a stricat tot ceea ce fusese cladit cu grija in aproape o ora si jumatate de efort sustinut pe scena. Totusi, sunt sigur ca la urmatoarea ocazie de a procura un bilet, nu voi ezita si imi voi alunga zombii din minte. Sper.
La multi ani romani! Mandriti-va cu voi! Mandriti-va cu mine!
P.S. Aceasta postare este un pamflet si trebuie tratata ca atare. Sunt doar 2 aspecte adevarate in tot ceea ce am spus:
1. Evenimentele si ideile expuse
2. Fragmentele in care eu sunt prezentat ca fiind un zeu, fala a Romaniei, fecioara intre sfinti si luna intre stele.
P.P.S. Nu am alice in fund.
Apartenenta la aceasta tarisoara ne ofera atatea motive de mandrie! Ne falim cu cei mai importanti romani in viata: cu mine, cu Bute, cu Becali, si de ce nu, chiar cu mine. Suntem fericiti ca, platind, ca buni contribuabili, taxe si impozite, punem osul la reusitele maretilor nostri conducatori: ..., etc. Rememoram, prin paradele cu tenta comunista, momentele de glorie ale patriei noastre: luptele daco-romane, bataliile de la Marasti, Marasesti si Oituz, Marea Unire, Cealalanta Unire. Intreaga lume sarbatoreste existenta noastra. In Italia se va inaugura, in cinstea romanilor, un nou sistem de vize, prin care niciun conational nu va putea trece granita fara cateva acte comune: buletinul, certificatul de nastere, carnetul de elev, cartea de alegator, certificatul de proprietate, fisa de lectura de la biblioteca, facturile pe ultimul an la lumina, intretinere, cablu si internet, arborele genealogic, abonamentul la ziar, certificatul de inmatriculare a masinii, precum si dovada reviziei tehnice, bonul fiscal corespunzator ultimei vizite la magazinul de cartofi din piata si, nu in ultimul rand, permisul de conducere si diploma de absolvire a liceului. La multi ani, Romania!
Ieri am fost la Oboga (variantele O Boga, Obuga si O Buga sunt permise) insotit de coechipierii mei Edi si Shadow. Am cunoscut un domn foarte simpatic, un celebru olar, care avea mai multe diplome decat am eu hartie igienica in casa la momentul actual, pe nume Ciungulescu Marin. Din motive de lungime a cuvintelor, il vom denumi pe parcursul acestui paragraf Domnul Olar. Asadar, D-l Olar ne-a prezentat intregul dosar cu realizarile pe plan intern si international ale lui si elevilor de la Clubul Copiilor Bals pe care ii coordoneaza. Foarte simpatic si jovial, el ne-a deschis portile atelierului sau, unde am vazut multe vase si foarte multe alte chestii, unele pe care le cunosteam (gen roata olarului) si altele ale caror nume le-am aflat in urma interviului superb realizat cu dansul (gen nu mai stiu exact, dar o sa vad filmarea si o sa va spun). Totodata, am avut norocul sa fim martorii unei asa-zise "meditatii" realizate de dansul in compania unei eleve surdo-mute din Craiova, plina de talent si de pasiune pentru aceasta frumoasa indeletnicire traditionala. Cu alte cuvinte, am ramas impresionat de simplitatea D-lui Olar, ale carui haine, incluzand cusma de pe cap si lenjeria intima, nu cred ca valorau impreuna mai mult de 20 de RON, mai ales pe criza asta. M-a enervat insa drumul spre Oboga (O Boga, Obuga, O Buga) pe care, bineinteles, autoritatile au avut grija sa il semnalizeze cu indicatoare mari si invizibile, astfel incat am ajuns pe niste coclauri care nu stiam ca exista, undeva la circa 10 km de Bals, de unde ne-am intors spre oras si am aflat traseul corect de la o pitoreasca sateanca aflata calare pe o vaca.
Ultimul eveniment notabil al saptamanii il constituie prima mea vizita la Teatrul din Caracal, si, totodata, prima piesa de teatru adevarata (nu Capra cu trei iezi, nu Danila Prepeleac, nu Alba ca Zapada si altele de acest gen) la care am asistat. Desi credeam ca ma voi plictisi teribil o ora jumatate, mai ales dupa ce am aflat ca nu avem voie cu mancare in sala (ceea ce mi se pare o crima impotriva umanitatii) si as fi dat orice, chiar si biletul meu, contra sumei de 15 RON cu care a fost achizitionat, pentru a ramane acasa si a mai ucide niscaiva zombi plantand peashootere si cherry-bombe, asteptarile mi-au fost contrazise si am fost placut surprins sa ma delectez cu reprezentatia celor 4 actori. Ce-i drept, piesa a fost fluctuanta, am admirat 2-3 parti geniale, pentru ca pe final sa ma satur si mintea sa imi umble iar la zombi. Deznodamantul nu a fost tocmai potrivit, adica a fost groaznic de naspa, in sensul in care a stricat tot ceea ce fusese cladit cu grija in aproape o ora si jumatate de efort sustinut pe scena. Totusi, sunt sigur ca la urmatoarea ocazie de a procura un bilet, nu voi ezita si imi voi alunga zombii din minte. Sper.
La multi ani romani! Mandriti-va cu voi! Mandriti-va cu mine!
P.S. Aceasta postare este un pamflet si trebuie tratata ca atare. Sunt doar 2 aspecte adevarate in tot ceea ce am spus:
1. Evenimentele si ideile expuse
2. Fragmentele in care eu sunt prezentat ca fiind un zeu, fala a Romaniei, fecioara intre sfinti si luna intre stele.
P.P.S. Nu am alice in fund.
duminică, 15 noiembrie 2009
O sa mor. Ne vedem maine.
Nu am nici o idee de introducere, asa ca va las sa alegeti voi dintre urmatoarele 2 variante:
1. Dedic acest titlu tuturor dusmanilor mei care ravneste la banii si valoarea mea, da sa stiti voi mo ca si de acolo, din raiu, tot o sa va bantui, sa moara virusu din mine daca va minte baiatu. (versiune manelista)
2. Ziua de azi a inceput ca oricare alta. M-am trezit. Sper ca ma voi trezi si maine. Deoarece am constatat, cu stupoare, ca am tuse seaca si temperatura medie. Sunt gata sa imi descopar identitatea porcina. Daca totul decurge normal, maine o sa merg la control la spital. Daca nu, naspa.
(versiune imbarligata)
Acum, ca am gatat cu introducerea, o sa va povestesc o zi din sanul familiei unui suspect de gripa porcina. Ingrediente:
-una bucata suspect care face misto punand intrebari despre materialul cosciugului si imaginea in ochii celorlalti
-una bucata mama ingrijorata care nu stie ce sa faca, motiv pentru care nu face nimic
-una bucata sora paranoica, ingrozita de boala, care nici macar nu rosteste "gripa porcina". Din respect pentru ea, o sa numesc aceasta afectiune de acum inainte: "stii-tu-cine" dupa un model de succes.
Asadar, suspectul duce o viata de huzur, intins in pat si sperand sa castige Dinamo Liga Campionilor (la PES, bineinteles - m-au batut macaronarii aia de Inter in semifinale) in timp ce sora isi exaspereaza mama cu intrebari de gen: "O sa fie bine? Promiti? O sa fie bine?" etc. Maine nu merg la scoala si sper ca iubitorul meu coleg de banca o sa imi cumpere si mie belet la miss, urmand ca eu sa ii platesc banii dupa. Daca starea mea vitala nu imi va permite sa il remunerez, atunci sper ca o sa il vanda sau o sa faca rost de partener (putin probabil partenera).
Fie ca rugamintile voastre sa ma vegheze si sa ma apere de cumplitul virus sau bacterie (ca mi-e ca se supara diriga daca gresesc). Sa moara dusmanii mei, nu-mi dau viata pentru ei.
P.S. O sa raman mereu in memoria voastra. Si va rog un lucru: daca, Doamne fereste, dau coltul, sa nu o lasati pe diriga sa vina la inmormantare. Altfel, o sa ma rasucesc si dupa o sa va bantui toata viata, taranilor.
P.P.S. Ne vedem maine.
1. Dedic acest titlu tuturor dusmanilor mei care ravneste la banii si valoarea mea, da sa stiti voi mo ca si de acolo, din raiu, tot o sa va bantui, sa moara virusu din mine daca va minte baiatu. (versiune manelista)
2. Ziua de azi a inceput ca oricare alta. M-am trezit. Sper ca ma voi trezi si maine. Deoarece am constatat, cu stupoare, ca am tuse seaca si temperatura medie. Sunt gata sa imi descopar identitatea porcina. Daca totul decurge normal, maine o sa merg la control la spital. Daca nu, naspa.
(versiune imbarligata)
Acum, ca am gatat cu introducerea, o sa va povestesc o zi din sanul familiei unui suspect de gripa porcina. Ingrediente:
-una bucata suspect care face misto punand intrebari despre materialul cosciugului si imaginea in ochii celorlalti
-una bucata mama ingrijorata care nu stie ce sa faca, motiv pentru care nu face nimic
-una bucata sora paranoica, ingrozita de boala, care nici macar nu rosteste "gripa porcina". Din respect pentru ea, o sa numesc aceasta afectiune de acum inainte: "stii-tu-cine" dupa un model de succes.
Asadar, suspectul duce o viata de huzur, intins in pat si sperand sa castige Dinamo Liga Campionilor (la PES, bineinteles - m-au batut macaronarii aia de Inter in semifinale) in timp ce sora isi exaspereaza mama cu intrebari de gen: "O sa fie bine? Promiti? O sa fie bine?" etc. Maine nu merg la scoala si sper ca iubitorul meu coleg de banca o sa imi cumpere si mie belet la miss, urmand ca eu sa ii platesc banii dupa. Daca starea mea vitala nu imi va permite sa il remunerez, atunci sper ca o sa il vanda sau o sa faca rost de partener (putin probabil partenera).
Fie ca rugamintile voastre sa ma vegheze si sa ma apere de cumplitul virus sau bacterie (ca mi-e ca se supara diriga daca gresesc). Sa moara dusmanii mei, nu-mi dau viata pentru ei.
P.S. O sa raman mereu in memoria voastra. Si va rog un lucru: daca, Doamne fereste, dau coltul, sa nu o lasati pe diriga sa vina la inmormantare. Altfel, o sa ma rasucesc si dupa o sa va bantui toata viata, taranilor.
P.P.S. Ne vedem maine.
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Adaptare
Imi cer scuze mie in primul rand ca mi-a fost asa de lene sa scriu in ultimele 28 de zile (cu exactitate) si apoi jumatatii mele de sfert de duzina de cititori care, probabil, din greseala (greseala este omeneasca, desi, daca ar fi sa il intreb pe colegul meu Edi, greseala este o soba) au click-uit statusul meu de la messenger si s-au trezit cufundati in lumea imbecilitatii creierului meu inapt.
Acum putin timp am avut o revelatie: pe lumea asta, procesul fundamental de supravietuire este adaptarea. Trebuie sa te adaptezi la tot si toate. Lasa visele, sperantele, iluziile, depresiile, ideile fanteziste, eroii, elefantii roz si alte asemenea lucruri deoparte. Pastreaza filozofia pentru momentul in care vei fi batran si nu vei mai putea juca biliard si fotbal ci vei prefera sa stai pe banca in parc numarand stelele care cad si nu pier. Pune pe foc toate cartile de Eminescu, Cioran, Eliade, nea Creion Filozofescu si alti handicapati. Pentru ca toti acesti tipi au fost, probabil, niste dobitoci care, in loc sa isi traiasca viata care le-a fost daruita, au preferat sa creeze pentru alti emolitici asemenea lor. Ei nu asociaza padurea cu gratare, muzica, fotbal sau povesti de groaza, ci cu susurul raului serpuitor in lumina noptii. Ei nu vad ziua de maine ca pe o noua oportunitate, ci o considera o perla din siragul infinit si infernal al timpului. Iar adeptii lor nu isi petrec week-endul cautand localuri pentru Revelion sau ascultand Fu-la-la cu prietenii, ci dezbat depresia morbida a prozei lui Arghezi in comparatie cu depresia morbida a prozei lui Cioran (by Free Hugs Pharma) sau joaca DOTA si se plang mamelor lor ca sunt hartuiti de societate. Adaptati-va la societate, altfel veti fi pierduti in negura uitarii pe care voi singuri o elogiati atata. Si veti fi protejati de sifilis, nebunie, depresie sau dorinta de a va sinucide. Se recomanda citirea cu atentie a prospectului sau informatiilor de mai sus. Daca apar manifestari neplacute, adresati-va mie sau fratelui surorii mele.
P.S. Oricine imi trimite scrisori de amenintare trebuie neaparat sa le timbreze cu fir rosu de sange, in valoare de 2 RON (20000 ROL) altfel acestea nu vor ajunge la destinatie.
P.P.S. Anumite portiuni din aceasta postare sunt un pamflet si trebuie tratate ca atare. Ideea centrala este, in schimb, cat se poate de reala.
P.P.P.S. Pentru cele 3 cititoare (sper) hcc-ciste ale mele, cu dedicatie speciala: 5.20, 7.60, 6.80.
Acum putin timp am avut o revelatie: pe lumea asta, procesul fundamental de supravietuire este adaptarea. Trebuie sa te adaptezi la tot si toate. Lasa visele, sperantele, iluziile, depresiile, ideile fanteziste, eroii, elefantii roz si alte asemenea lucruri deoparte. Pastreaza filozofia pentru momentul in care vei fi batran si nu vei mai putea juca biliard si fotbal ci vei prefera sa stai pe banca in parc numarand stelele care cad si nu pier. Pune pe foc toate cartile de Eminescu, Cioran, Eliade, nea Creion Filozofescu si alti handicapati. Pentru ca toti acesti tipi au fost, probabil, niste dobitoci care, in loc sa isi traiasca viata care le-a fost daruita, au preferat sa creeze pentru alti emolitici asemenea lor. Ei nu asociaza padurea cu gratare, muzica, fotbal sau povesti de groaza, ci cu susurul raului serpuitor in lumina noptii. Ei nu vad ziua de maine ca pe o noua oportunitate, ci o considera o perla din siragul infinit si infernal al timpului. Iar adeptii lor nu isi petrec week-endul cautand localuri pentru Revelion sau ascultand Fu-la-la cu prietenii, ci dezbat depresia morbida a prozei lui Arghezi in comparatie cu depresia morbida a prozei lui Cioran (by Free Hugs Pharma) sau joaca DOTA si se plang mamelor lor ca sunt hartuiti de societate. Adaptati-va la societate, altfel veti fi pierduti in negura uitarii pe care voi singuri o elogiati atata. Si veti fi protejati de sifilis, nebunie, depresie sau dorinta de a va sinucide. Se recomanda citirea cu atentie a prospectului sau informatiilor de mai sus. Daca apar manifestari neplacute, adresati-va mie sau fratelui surorii mele.
P.S. Oricine imi trimite scrisori de amenintare trebuie neaparat sa le timbreze cu fir rosu de sange, in valoare de 2 RON (20000 ROL) altfel acestea nu vor ajunge la destinatie.
P.P.S. Anumite portiuni din aceasta postare sunt un pamflet si trebuie tratate ca atare. Ideea centrala este, in schimb, cat se poate de reala.
P.P.P.S. Pentru cele 3 cititoare (sper) hcc-ciste ale mele, cu dedicatie speciala: 5.20, 7.60, 6.80.
vineri, 16 octombrie 2009
Noi aventuri in cesta lume
Daca data trecuta am scris fara inspiratie, dar cu obligatie (am facut si o rima), acum chiar simt nevoia sa va impartasesc cateva intamplari care este, si anume, absolut fabuloase. Si, deoarece atunci cand am postat la comanda, am repurtat un urias succes in randul celor 3-4 cititori ai mei, acum probabil ca urmeaza ceva dezastruos, asa ca, daca ati ajuns cu cititul pana aici, e deja prea mult si va sugerez sa dati pe goagle si sa cautati altceva mai bun de facut. Totusi, din respect pentru cutezatorii care indraznesc sa lectureze mai departe, o sa va prezint, lung si pe ocolite, faptele petrecute de la ultima mea publicare.
Incep cu un subiect mai cunoscut in randul a vreo 3 din cei 4 cititori ai mei (sper ca am atatia) si anume faptul ca ni s-a oprit accesul la statia radio din liceu, pe motiv ca unele melodiile emise aveau tenta sexuala. Ceea ce este absolut penal (scuzati expresia) reprezinta faptul ca expresia ce a pus scoala pe jar era "atinge-ma, ia-ma in brate". Probabil ca membrii consiliului au pornit pe urmele CNA-ului, incadrand melodia la "limbaj vulgar si licentios". Privind jumatatea plina a paharului, ma bucur ca melodia nu a cuprins scene de "nuditate fara conotatii sexuale", ca altfel, Guiness World Records scria pe noi. Si ca sa intaresc ideea de nedreptate, voi cita din minunatul meu coleg Shadow, care a spus o vorba mare: "Astia ne opresc muzica pentru o atingere, da' noi am avut de citit pe vacanta povestiri cu popi porno ("Decameronul" pentru necunoscatori) si nu s-a mai sesizat nimeni" (Shadow, sa nu dea dracii sa imi ceri bani pe drepturi de autor, ca ma supar si...sterg citatul).
Mai important pentru mine este ca, in ultima saptamana, am devenit "from hero to zero" in sanul (ups, sper sa nu citeasca vreun profesor, ca uite-acus ma trezesc cenzurat) familiei mele. Si asta, pentru ca am dat dovada de o crasa prostie (Guiness, sunteti pe-aici?) si am dezvaluit taticutului meu drag ca am copiat un exercitiu la lucrare la matematica. In lista de apelative ce mi-au fost adresate, se regasesc "oaie neagra", "rusinea familiei", "mediocrul clasei" precum si "hotul" (bine ca nu infractorul deosebit de periculos). Bineinteles ca, in acest moment, sufar in tacere (asta a fost o ironie-pentru cei care nu ma cunosc, nu sufar in tacere) cu gandul la pata de neimaginat (nu poate fi scoasa nici cu Domestos, nici cu Vanish) adusa de catre mine numelui pana acum nepatat (nu am gasit urme de Vanish-acum le verific pe cele de Domestos) a familiei mele.
De asemenea, saptamana asta, alaturi de colegii mei, am primit o palma de la bunul Dumnezeu. Intamplator, pe un site, am gasit unele poezii ale domnului prof. de romana al clasei noastre. Se intelege ca poeziile au constituit sursa de rasete pentru noi ceva timp, mai ales ca ele contineau expresii precum "eu sunt balega din drum al vacii sacre" si "sunt alchimistul imputit cu dintii gaunosi". Ba, mai mult, atunci cand am aflat ca don' prefesor (ca sa citez dintr-un fost coleg analfabet) va lipsi pentru 2 saptamani din motive medicale, ne-am bucurat, crezand ca vom scapa de orele de romana si ne vom duce und' ne place (acum citez dintr-un viitor popa). Insa niciun rau nu ramane nepedepsit, astfel ca ne-am pricopsit pe cap, intr-o proasta zi de miercuri, pentru 2 ore, cu o alta doamna profesoara, care ne-a intrebat o gramada de chestii pe care, desigur, nu le stiam. Concluzia mea personala a fost ca "Doamna V. este mai plictisitoare decat insasi plictiseala", fraza cu care multa lume a simpatizat. Ceea ce nu stiam a fost ca vineri (adicatelea azi) urma sa vina taifunul (Toma stie), in persoana domnisoarei (nicidecum doamnei) M. Crezandu-ne probabil niste genii ale literaturii, domnisoara (nu doamna) M. ne-a intrebat, rand pe rand, de o multime de carti la care nici cu gandul nu gandeam, d-apoi sa le mai fi si citit. Punctul culminant a sosit atunci cand domnisoara (cu riscul sa ma repet, nu doamna) m-a ridicat in picioare pentru a povesti "Lostrita". Moment fatidic, in care am aflat ca numai Creanga si Eminescu au voie sa zica "mic copil" si sa fie aclamati de oamenii de cultura, strabatuti de fiorul artei" pentru parlitii de noi expresia reprezentand un pleonasm inadmisibil. Asa ca, daca Doamna V. este mai plictisitoare decat insasi plictiseala, cu siguranta domnisoara (nu doamna) M. este singura persoana din lume care face ceapa sa planga. In concluzie, in prezent, cu totii ii purtam un mare respect d-lui profesor, ii uram insanatosire grabnica, ani multi si fericiti, ba unii chiar au jurat sa sara la gatul lui, invaluindu-l cu afectiune, in minunata clipa in care va pasi triumfator pragul clasei noastre. Morala: niciodata nu stim sa pretuim cu adevarat ceva decat atunci cand il pierdem.
P.S. Desi il admir mult pe don' prefesor si ii astept cu nerabdare revenirea la ora, nu m-as supara daca ar mai trage si dumnealui chiulul de cateva ori, de data asta fara inlocuitori, ca au multe E-uri.
Incep cu un subiect mai cunoscut in randul a vreo 3 din cei 4 cititori ai mei (sper ca am atatia) si anume faptul ca ni s-a oprit accesul la statia radio din liceu, pe motiv ca unele melodiile emise aveau tenta sexuala. Ceea ce este absolut penal (scuzati expresia) reprezinta faptul ca expresia ce a pus scoala pe jar era "atinge-ma, ia-ma in brate". Probabil ca membrii consiliului au pornit pe urmele CNA-ului, incadrand melodia la "limbaj vulgar si licentios". Privind jumatatea plina a paharului, ma bucur ca melodia nu a cuprins scene de "nuditate fara conotatii sexuale", ca altfel, Guiness World Records scria pe noi. Si ca sa intaresc ideea de nedreptate, voi cita din minunatul meu coleg Shadow, care a spus o vorba mare: "Astia ne opresc muzica pentru o atingere, da' noi am avut de citit pe vacanta povestiri cu popi porno ("Decameronul" pentru necunoscatori) si nu s-a mai sesizat nimeni" (Shadow, sa nu dea dracii sa imi ceri bani pe drepturi de autor, ca ma supar si...sterg citatul).
Mai important pentru mine este ca, in ultima saptamana, am devenit "from hero to zero" in sanul (ups, sper sa nu citeasca vreun profesor, ca uite-acus ma trezesc cenzurat) familiei mele. Si asta, pentru ca am dat dovada de o crasa prostie (Guiness, sunteti pe-aici?) si am dezvaluit taticutului meu drag ca am copiat un exercitiu la lucrare la matematica. In lista de apelative ce mi-au fost adresate, se regasesc "oaie neagra", "rusinea familiei", "mediocrul clasei" precum si "hotul" (bine ca nu infractorul deosebit de periculos). Bineinteles ca, in acest moment, sufar in tacere (asta a fost o ironie-pentru cei care nu ma cunosc, nu sufar in tacere) cu gandul la pata de neimaginat (nu poate fi scoasa nici cu Domestos, nici cu Vanish) adusa de catre mine numelui pana acum nepatat (nu am gasit urme de Vanish-acum le verific pe cele de Domestos) a familiei mele.
De asemenea, saptamana asta, alaturi de colegii mei, am primit o palma de la bunul Dumnezeu. Intamplator, pe un site, am gasit unele poezii ale domnului prof. de romana al clasei noastre. Se intelege ca poeziile au constituit sursa de rasete pentru noi ceva timp, mai ales ca ele contineau expresii precum "eu sunt balega din drum al vacii sacre" si "sunt alchimistul imputit cu dintii gaunosi". Ba, mai mult, atunci cand am aflat ca don' prefesor (ca sa citez dintr-un fost coleg analfabet) va lipsi pentru 2 saptamani din motive medicale, ne-am bucurat, crezand ca vom scapa de orele de romana si ne vom duce und' ne place (acum citez dintr-un viitor popa). Insa niciun rau nu ramane nepedepsit, astfel ca ne-am pricopsit pe cap, intr-o proasta zi de miercuri, pentru 2 ore, cu o alta doamna profesoara, care ne-a intrebat o gramada de chestii pe care, desigur, nu le stiam. Concluzia mea personala a fost ca "Doamna V. este mai plictisitoare decat insasi plictiseala", fraza cu care multa lume a simpatizat. Ceea ce nu stiam a fost ca vineri (adicatelea azi) urma sa vina taifunul (Toma stie), in persoana domnisoarei (nicidecum doamnei) M. Crezandu-ne probabil niste genii ale literaturii, domnisoara (nu doamna) M. ne-a intrebat, rand pe rand, de o multime de carti la care nici cu gandul nu gandeam, d-apoi sa le mai fi si citit. Punctul culminant a sosit atunci cand domnisoara (cu riscul sa ma repet, nu doamna) m-a ridicat in picioare pentru a povesti "Lostrita". Moment fatidic, in care am aflat ca numai Creanga si Eminescu au voie sa zica "mic copil" si sa fie aclamati de oamenii de cultura, strabatuti de fiorul artei" pentru parlitii de noi expresia reprezentand un pleonasm inadmisibil. Asa ca, daca Doamna V. este mai plictisitoare decat insasi plictiseala, cu siguranta domnisoara (nu doamna) M. este singura persoana din lume care face ceapa sa planga. In concluzie, in prezent, cu totii ii purtam un mare respect d-lui profesor, ii uram insanatosire grabnica, ani multi si fericiti, ba unii chiar au jurat sa sara la gatul lui, invaluindu-l cu afectiune, in minunata clipa in care va pasi triumfator pragul clasei noastre. Morala: niciodata nu stim sa pretuim cu adevarat ceva decat atunci cand il pierdem.
P.S. Desi il admir mult pe don' prefesor si ii astept cu nerabdare revenirea la ora, nu m-as supara daca ar mai trage si dumnealui chiulul de cateva ori, de data asta fara inlocuitori, ca au multe E-uri.
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Atunci cand toti cere, fa-i fericit
Pentru ca in ultima vreme am fost asaltat de cititori care ma intrebau cand mamitica incalzirii globale mai scriu si eu ceva pe blog, ma simt nevoit sa ma conformez. Cititorul nostru, stapanul nostru. Asa ca, desi a inceput scoala (si o data cu ea rutina) si nu se mai petrece nimic interesant in mica noastra urbe, o sa incerc sa imi manifest abilitatea de, pardon de expresie, a face din rahat bici si sa mai si pocneasca.
Noul an scolar a inceput la fel cum s-a sfarsit vechiul, si anume cu mine chiulind in draci, alaturi de colegi, si cu tata in pragul unei psihoze pe tema revenirilor mele acasa inainte de termen. Conform lui, procesul de transformare intr-un adolescent rebel, obraznic si ticnit a atins apogeul (sa mai astepte el cateva luni, hi hi), pentru ca eu nu mai las botul in jos si nu mai devin pamantiu cand ma confrunt cu racnetele adeseori tribale ale paternului meu parinte, ci dimpotriva. Si aici, imi amintesc de o frumoasa dupa-amiaza, in care ma alaturasem babacului in fata LCD-ului (pentru cei care nu stiti ca am LCD, am LCD, si sunt si modest pe deasupra) pentru a viziona superba emisiune a lui Maruta, la care era invitat Dragos Dolanescu, baiatul nenascut intre Carpati, la poale de munte, al raposatului sau tata, Ion. La un moment dat, pe ecranul LCD-ului (am LCD) a rulat o secventa a unui concert al lui Ion Dolanescu de acum cativa ani, si anume o melodie dedicata lui Dragos, copilul sau nenascut intre Carpati, la poale de munte. Versurile melodiei se refereau la parul blond si ochii albastri si mititei ai invitatului, de pe vremea cand era bebelus. La auzul lor, tata, desi pare o stana de piatra, s-a emotionat si a zis ceva de genul "ce frumos" dupa care m-a intrebat ce parere am despre aceasta dragoste adevarata (o, Doamne). La care eu, pe un ton plictisit, i-am spus: "Fascinant". Partenerul meu de privit la LCD (am LCD), revoltat de atitudinea mea nelacrimogena, mi-a zis: "Normal ca nu te impresioneaza, pentru ca la tine sentimentele trec prin cur"(scuzati expresia babacului). Si, datorita unui moment de geniu, a urmat o scena desprinsa din filmele americane. I-am dat tatalui meu sah mat, spunand, pe un ton dragalas si inocent, "Stii ca te iubesc, tati". Normal ca locul prin care se presupunea ca trec sentimentele mele nu s-a potrivit cu marturia dragostei ce o port, asa ca tata s-a rosit, dupa care a bulbucat ochii ca un peste. Am fost insa salvat de hohotele de ras ale mamei si surorii mele (are si ea o utilitate) care se alaturasera pe parcurs si care au gustat subtilitatea replicii, asa ca babacul, ca sa nu strice momentul, a inceput si el sa rada, desi privirea sa asemeni unui peste a ramas asemeni unui peste pentru o perioada limitata de timp.
Nu mai pot sa consemnez ca eveniment notabil decat faptul ca, in dreptul numelui meu, deja catalogul nu mai este gol. Am reusit sa sparg gheata anul acesta, cu 2 absente la romana si psihologie. Ca sa fiu sincer, as putea sa mai vorbesc despre fotbal, dar, desigur, pe nimeni nu intereseaza ca Dinamo a luat-o in freza de la Panathinaikos, asa ca nu imi mai rascolesc partea posterioara pentru a imi impartasi cu voi sentimentele.
P.S. Scuzati-ma pentru inactivitate, dar incerc sa postez numai atunci cand am ceva de spus. Sunt un reprezentant al presei libere, asa ca nu scriu la comanda...
P.P.S. ...decat pe bani.
P.P.P.S. Am LCD.
Edit: Stiti ce am realizat abia la 2 zile dupa aceasta postare? Pe 3 octombrie blogul a implinit un an. Multumesc mamei, tatei, surorii mele, profesorilor si colegilor mei tampiti care mi-au oferit intotdeauna material jurnalistic. Dar, in primul rand, imi multumesc mie pentru ca mi-am gasit o ocupatie buna pe timp de criza.
Apropo, la exact un an de la nasterea blogului meu, si pe sora-mea a apucat-o febra, asa ca si-a deschis o pagina in care descrie chinurile pe care le indura ea ca sora mai mica (si nerecunoscatoare) de la mine, fratele ei iubitor (http://orezculapte.blogspot.com). Sper ca blogul ei sa fie o sursa de inspiratie pentru toti fratii mai mari care si-au epuizat metodele de tortura.
Noul an scolar a inceput la fel cum s-a sfarsit vechiul, si anume cu mine chiulind in draci, alaturi de colegi, si cu tata in pragul unei psihoze pe tema revenirilor mele acasa inainte de termen. Conform lui, procesul de transformare intr-un adolescent rebel, obraznic si ticnit a atins apogeul (sa mai astepte el cateva luni, hi hi), pentru ca eu nu mai las botul in jos si nu mai devin pamantiu cand ma confrunt cu racnetele adeseori tribale ale paternului meu parinte, ci dimpotriva. Si aici, imi amintesc de o frumoasa dupa-amiaza, in care ma alaturasem babacului in fata LCD-ului (pentru cei care nu stiti ca am LCD, am LCD, si sunt si modest pe deasupra) pentru a viziona superba emisiune a lui Maruta, la care era invitat Dragos Dolanescu, baiatul nenascut intre Carpati, la poale de munte, al raposatului sau tata, Ion. La un moment dat, pe ecranul LCD-ului (am LCD) a rulat o secventa a unui concert al lui Ion Dolanescu de acum cativa ani, si anume o melodie dedicata lui Dragos, copilul sau nenascut intre Carpati, la poale de munte. Versurile melodiei se refereau la parul blond si ochii albastri si mititei ai invitatului, de pe vremea cand era bebelus. La auzul lor, tata, desi pare o stana de piatra, s-a emotionat si a zis ceva de genul "ce frumos" dupa care m-a intrebat ce parere am despre aceasta dragoste adevarata (o, Doamne). La care eu, pe un ton plictisit, i-am spus: "Fascinant". Partenerul meu de privit la LCD (am LCD), revoltat de atitudinea mea nelacrimogena, mi-a zis: "Normal ca nu te impresioneaza, pentru ca la tine sentimentele trec prin cur"(scuzati expresia babacului). Si, datorita unui moment de geniu, a urmat o scena desprinsa din filmele americane. I-am dat tatalui meu sah mat, spunand, pe un ton dragalas si inocent, "Stii ca te iubesc, tati". Normal ca locul prin care se presupunea ca trec sentimentele mele nu s-a potrivit cu marturia dragostei ce o port, asa ca tata s-a rosit, dupa care a bulbucat ochii ca un peste. Am fost insa salvat de hohotele de ras ale mamei si surorii mele (are si ea o utilitate) care se alaturasera pe parcurs si care au gustat subtilitatea replicii, asa ca babacul, ca sa nu strice momentul, a inceput si el sa rada, desi privirea sa asemeni unui peste a ramas asemeni unui peste pentru o perioada limitata de timp.
Nu mai pot sa consemnez ca eveniment notabil decat faptul ca, in dreptul numelui meu, deja catalogul nu mai este gol. Am reusit sa sparg gheata anul acesta, cu 2 absente la romana si psihologie. Ca sa fiu sincer, as putea sa mai vorbesc despre fotbal, dar, desigur, pe nimeni nu intereseaza ca Dinamo a luat-o in freza de la Panathinaikos, asa ca nu imi mai rascolesc partea posterioara pentru a imi impartasi cu voi sentimentele.
P.S. Scuzati-ma pentru inactivitate, dar incerc sa postez numai atunci cand am ceva de spus. Sunt un reprezentant al presei libere, asa ca nu scriu la comanda...
P.P.S. ...decat pe bani.
P.P.P.S. Am LCD.
Edit: Stiti ce am realizat abia la 2 zile dupa aceasta postare? Pe 3 octombrie blogul a implinit un an. Multumesc mamei, tatei, surorii mele, profesorilor si colegilor mei tampiti care mi-au oferit intotdeauna material jurnalistic. Dar, in primul rand, imi multumesc mie pentru ca mi-am gasit o ocupatie buna pe timp de criza.
Apropo, la exact un an de la nasterea blogului meu, si pe sora-mea a apucat-o febra, asa ca si-a deschis o pagina in care descrie chinurile pe care le indura ea ca sora mai mica (si nerecunoscatoare) de la mine, fratele ei iubitor (http://orezculapte.blogspot.com). Sper ca blogul ei sa fie o sursa de inspiratie pentru toti fratii mai mari care si-au epuizat metodele de tortura.
luni, 17 august 2009
Ceva substantial
Nu am mai scris de mult, asa ca ma simt dator fata de voi, multitudinea de cititori fideli (cu aceasta ocazie, tin sa va salut pe amandoi) sa ofer ceva substantial, asa cum o arata si titlul. Ceea ce nu e o problema, pentru ca in vara asta am trait atatea intamplari si atatea senzatii, incat imi doresc cu ardoare sa zac vreo 2-3 saptamani si sa uit de tot si toate.
Singura sursa de placere din ultimele cateva saptamani a reprezentat-o concediul facut in Spania, mai precis in Catalunia, si mai precis in Santa Susana, o statiune aflata la vreo 60 km de capitala regiunii, Barcelona, care este un oras superb. Am avut onoarea de a vedea pe viu, ca doar nu pe mort, Sagrada Familia, pe care nu v-o pot descrie, si Camp Nou, stadionul nr. 1 in Europa si casa formatiei F.C. Barcelona, asupra careia voi insista. M-am aflat, pe rand, la cativa centimetri de gazon, in loja conducerii, in sala conferintelor de presa si in ipostaza de a ridica deasupra capului Liga Campionilor (pentru cei care nu cred, am si poza care o dovedeste).
Ok, gata cu lucrurile frumoase, acum sa trecem la cele anatomice, adica la nervi. De cand am plecat in concediu si pana acum, tata a fost un pachet de nervi, totul culminand cu anumite masuri si restrictii ce ne aduc aminte de vremuri mai rele. Asa ca, acum 2 zile, intr-o deplasare la Craiova, cand, pe o caldura infernala, dupa ce bausem o gramada de suc si de apa, nu reuseam sa adorm, din cauze fiziologice ce tin de aparatul excretor. Enervat de aparatul meu excretor, tata a decis: de acum inainte, nu mai am dreptul sa beau apa sau sa ma duc la toaleta seara. A propos, in aceste momente, sunt pedepsit, deoarece nu am vrut sa imi insotesc familia spre a petrece cateva ore adorabile la casa, intr-un loc fara un televizor functional, fara suc si cu multi tantari. Astept ca tata sa se intoarca si sa imi ispasesc pedeapsa, care consta in interdictia de a iesi in oras data viitoare cand vreau. Asadar, probabil ca la noapte, la ora 3 jumatate, o sa imi doresc sa ies in oras, motiv pentru care o sa il trezesc pe tati si o sa ii cer aprobarea, el se va enerva, nu ma va lasa, si gata pedeapsa.
In concluzie, daca ma vedeti asa tembel si scrantit, nu ma invinuiti intru totul:
Am o karma foarte proasta si o viata foarte grea,
Absenta apei isi face efectul asupra mea.
Pace voua :)
Singura sursa de placere din ultimele cateva saptamani a reprezentat-o concediul facut in Spania, mai precis in Catalunia, si mai precis in Santa Susana, o statiune aflata la vreo 60 km de capitala regiunii, Barcelona, care este un oras superb. Am avut onoarea de a vedea pe viu, ca doar nu pe mort, Sagrada Familia, pe care nu v-o pot descrie, si Camp Nou, stadionul nr. 1 in Europa si casa formatiei F.C. Barcelona, asupra careia voi insista. M-am aflat, pe rand, la cativa centimetri de gazon, in loja conducerii, in sala conferintelor de presa si in ipostaza de a ridica deasupra capului Liga Campionilor (pentru cei care nu cred, am si poza care o dovedeste).
Ok, gata cu lucrurile frumoase, acum sa trecem la cele anatomice, adica la nervi. De cand am plecat in concediu si pana acum, tata a fost un pachet de nervi, totul culminand cu anumite masuri si restrictii ce ne aduc aminte de vremuri mai rele. Asa ca, acum 2 zile, intr-o deplasare la Craiova, cand, pe o caldura infernala, dupa ce bausem o gramada de suc si de apa, nu reuseam sa adorm, din cauze fiziologice ce tin de aparatul excretor. Enervat de aparatul meu excretor, tata a decis: de acum inainte, nu mai am dreptul sa beau apa sau sa ma duc la toaleta seara. A propos, in aceste momente, sunt pedepsit, deoarece nu am vrut sa imi insotesc familia spre a petrece cateva ore adorabile la casa, intr-un loc fara un televizor functional, fara suc si cu multi tantari. Astept ca tata sa se intoarca si sa imi ispasesc pedeapsa, care consta in interdictia de a iesi in oras data viitoare cand vreau. Asadar, probabil ca la noapte, la ora 3 jumatate, o sa imi doresc sa ies in oras, motiv pentru care o sa il trezesc pe tati si o sa ii cer aprobarea, el se va enerva, nu ma va lasa, si gata pedeapsa.
In concluzie, daca ma vedeti asa tembel si scrantit, nu ma invinuiti intru totul:
Am o karma foarte proasta si o viata foarte grea,
Absenta apei isi face efectul asupra mea.
Pace voua :)
sâmbătă, 4 iulie 2009
Moartea unui artist
Precum toata lumea stie, acum circa o saptamana a murit simbolul muzicii pop in lume, Michael Jackson, si, o data cu el, o gramada de fanatici dornici de a isi urma idolul. Multa lume, in special pe forumuri, denigreaza meritele raposatului, ba chiar il acuza de comportament deviant (a se citi pagina orala a caietului de dirigentie) , totul culminand cu rememorarea proceselor interminabile in legatura cu acuzatiile de pedofilie. Multi uita ca el a fost deschizator de drumuri pentru marile vedete contemporane, gen Rihanna (uite, trebuia sa postez ceva de sarbatorire a bataii crunte pe care a incasat-o, derbedeaua dracului). Nimeni nu pune in prim plan gramezile de premii primite de-a lungul carierei pentru diverse single-uri si albume. Toti stiu ca Michael este primul negru din istorie devenit alb, desi nu se stie daca in urma unei boli sau a dereglarilor psihice incontestabile. Dar el ramane o emblema pentru industria muzicala de pretutindeni. Un tip trist, singur, cersind iubire (pentru cei care au curiozitatea, cautati unul din celebrele interviuri ale lui - a fost si la tv). In 1992, el ne-a deschis ochii si a umplut un stadion intreg, lucru nemaivazut din timpul omagiilor periodice in cinstea celebrului cizmar. Trag nadejde ca el nu va fi aruncat in negura uitarii, ca icoana lui va ramane vie (citat din Domnu' Dan, pardon, Trandafir - oh God, cat il urasc pe Sadoveanu). Caci, la urma urmei, daca poetul nostru genial, bolnav de sifilis, practicant de adulter si, posibil, batut de sotul Veronicai Micle (asta e doar o fantezie de-a mea) este inca idolatrizat si studiat, de ce Mishulica, pentru niste speculatii nedovedite, nu ar fi zeificat?
P.S. Imi e rusine cu mine: pana nu a murit Mishu, imi era total perplex, acum realizez si eu ce valoros era.
P.P.S. Daca stau bine sa ma gandesc, nu era prea valoros, comparativ cu Fernando de la Caransebes.
P cub S. Oameni buni, asa valuri de deznadejde nu o sa mai vedeti pana nu moare Madonna, asa ca traiti clipa!
P.S. Imi e rusine cu mine: pana nu a murit Mishu, imi era total perplex, acum realizez si eu ce valoros era.
P.P.S. Daca stau bine sa ma gandesc, nu era prea valoros, comparativ cu Fernando de la Caransebes.
P cub S. Oameni buni, asa valuri de deznadejde nu o sa mai vedeti pana nu moare Madonna, asa ca traiti clipa!
joi, 18 iunie 2009
Greseala mea
Acum cateva zile, am realizat ca, nu de mult timp, am facut o mare greseala. O compunere nevinovata, facuta doar pentru starnirea umorului, pe care o puteti gasi pe blog intre postarile mele mai vechi, a creat valuri de antipatie fata de sexul opus, in special in randul sexului opus. Ca un mare misogin ce sunt, am subminat o urmare inevitabila a textului meu: Compunerea naste monstri. Asa ca stau, acum, in genunchi, implorand iertare, si cer stergerea cu buretele a dihaniei nascatoare de controverse si inlocuirea ei cu urmatoarea.
Sunt o fetita perfecta
Sarut mana! Sunt Nicolina si am 16 anisori. Va voi ilustra, prin povestirea programului meu de zi cu zi, firea mea sociabila si comportamentul meu fara pata.
Ziua incepe de dimineata. Ca o fetita silitoare ce sunt, ma trezesc devreme. Imi fac constiincioasa patul si imi umplu ghiozdanelul cu cele trebuincioase pentru scoala. Ah, abia astept sa ma remarc cu cunostintele mele in domenii ce te fac sa visezi, sa te inalti ca un inger cu aripi imaculate. Ma spal si servesc micul dejun, ca sa cresc mare si sanatoasa, apoi frumusel imi iau ghetutele si pornesc la drum. Bineinteles, la ore totul este un succes, profesorii sunt atat de buni si de dragi! Dupa o ora fascinanta de stiinte, imi scot incetisor castraveciorii din ghiozdan si mananc, pentru ca un copil trebuie sa ia vitaminele necesare din legume. Urmeaza matematica: acum, cu bateriile incarcate, cifrele nu au secrete pentru mine. Dimineata fabuloasa se incheie si ma indrept spre casa. Imi asez hainele in ordine, pe umerase, si continui starea de reverie inceputa la ore facand temele pentru a doua zi si rezolvand niste exercitii suplimentare. Mamica spune ca in putin timp vom manca: eu alerg si i-o iau inainte, punand farfuriile si tacamurile la masa. O masa copioasa ma ajuta in actiunile mele viitoare: astazi, mi-am propus sa fac curat in toata casa, pentru a ii lua bunei mele mame care m-a crescut unele griji de pe cap. Pana seara, totul este luna. Mamica imi da un pup pe obrajor si cinam impreuna. Eu sunt coplesita de gestul matern si ii multumesc mamicii pentru bunatatea cu care ma ingrijeste.
Ce bine ma simt in pielea mea!
Sarut mana!
Sfarsit. Orice asemanare cu personaje reale este pur neintamplatoare. Orice asemanare a stilului povestirii cu comunismul sau spalarea creierului este idem. Un animalut a fost ranit psihologic in timpul filmarilor.
Ziua incepe de dimineata. Ca o fetita silitoare ce sunt, ma trezesc devreme. Imi fac constiincioasa patul si imi umplu ghiozdanelul cu cele trebuincioase pentru scoala. Ah, abia astept sa ma remarc cu cunostintele mele in domenii ce te fac sa visezi, sa te inalti ca un inger cu aripi imaculate. Ma spal si servesc micul dejun, ca sa cresc mare si sanatoasa, apoi frumusel imi iau ghetutele si pornesc la drum. Bineinteles, la ore totul este un succes, profesorii sunt atat de buni si de dragi! Dupa o ora fascinanta de stiinte, imi scot incetisor castraveciorii din ghiozdan si mananc, pentru ca un copil trebuie sa ia vitaminele necesare din legume. Urmeaza matematica: acum, cu bateriile incarcate, cifrele nu au secrete pentru mine. Dimineata fabuloasa se incheie si ma indrept spre casa. Imi asez hainele in ordine, pe umerase, si continui starea de reverie inceputa la ore facand temele pentru a doua zi si rezolvand niste exercitii suplimentare. Mamica spune ca in putin timp vom manca: eu alerg si i-o iau inainte, punand farfuriile si tacamurile la masa. O masa copioasa ma ajuta in actiunile mele viitoare: astazi, mi-am propus sa fac curat in toata casa, pentru a ii lua bunei mele mame care m-a crescut unele griji de pe cap. Pana seara, totul este luna. Mamica imi da un pup pe obrajor si cinam impreuna. Eu sunt coplesita de gestul matern si ii multumesc mamicii pentru bunatatea cu care ma ingrijeste.
Ce bine ma simt in pielea mea!
Sarut mana!
Sfarsit. Orice asemanare cu personaje reale este pur neintamplatoare. Orice asemanare a stilului povestirii cu comunismul sau spalarea creierului este idem. Un animalut a fost ranit psihologic in timpul filmarilor.
duminică, 31 mai 2009
Povestiri despre nimic
Dom'le, poate ca nu sunt inzestrat ca multe persoane pe care cu totii le cunoastem, le iubim si le idolatrizam, bineinteles simultan, care ne reprezinta cu mandrie si care sunt modele de urmat (si as putea da ceva exemple, prietenii stiu de ce). Poate ca sunt o specie demna de campanii radiofonice sau, cine stie, un bautor de cola lipsit de autocontrol, dar, daca am si eu o calitate, ingropata intr-un morman de defecte, aceea e ca sunt sincer. Asa ca o sa vorbesc despre nimic, pur si simplu aveam chef sa imi astern ideile intr-o noua postare marca je, sa imi defulez ineptiile intru binele spiritului meu inundat de atatea ridiculitati omniprezente. Si o sa va prezint cateva din sursele frustrarii mele, cu un pahar de cola langa (ajuta intotdeauna) si un pachet cu biscuiti cumparati de la penny, din aceia la tub, cu crema de ciocolata, care sunt febletea mea si de care nu pot gasi in tot orasul (suna aproape comunist).
1. Imi asum toata vina pentru aceasta mare frustrare, pentru ca inca mai sunt destul de idiot incat sa intru pe acel site mizer numit "Salut, 5" (si intrebarea logica este "Who...is 5?") si sa mai si click-uiesc (habar nu am cum se spune corect) toate aplicatiile. Asa ca, astazi, dornic de a ma infrupta din cunostintele cu care ma asalteaza "Salut, 5"-ul, am intrat pe profilul meu scris in bataie de joc (cine nu ma crede sa intre, si sa lase si un comment - am o obsesie cu cautatorii de comment-uri, nu stiu la ce folosesc, asa ca trebuie sa remarcati tenta ironica)(NU VREAU COMMENTURI - pentru cei mai putin inteligenti, iaca si rezumatul parantezei precedente). Si ma asalteaza un mesaj cu "Actualizeaza-ti profilul de flirt". Intai rad vreo 2 minute de ma prapadesc, dupa care, dornic de o noua portie de ras, dau click. Si ecranul imi este inundat de o imensitate, o masa amorfa (adica fara forma), de piei, avand un brat cu care se scarpina in subsolul coloanei vertebrale. Si, ca o bomboana pe coliva, sub un sondaj cu 2 optiuni: "Esti interesat? 1. DA ; 2.NU", absolut sinistru, apare si caracterizarea, facuta de insasi masa amorfa: "Sunt foarte timida, daca vrei sa vorbim, cauta-ma pe ID-ul nu stiu care". Pentru tipii interesati, sa stiti ca "nu stiu care" nu este ID-ul ei, asa am scris eu in loc de puncte-puncte." Imediat dupa, am simtit un chef nebun sa caut o sfoara si un scaun, dar, dupa cum ati vazut in postarile mele precedente, sunt un lenes incurabil, ceea ce mi-a salvat viata.
2. Fotbalul romanesc si echipa mea favorita, Dinamo, cu care tin de la 3 ani si care a ajuns o gluga de coceni. Nu vreau sa comentez, din respect pentru fotbal. Cel ne-neaos.
3. Matematica, materia mea "favorita", care imi ofera sentimente nebanuite. Nu prin problemele ce te duc pe culmi nebanuite, ci prin oferirea ocaziei, unice pana acum, de a spera la o medie de 8 si de a sarbatori fiecare nota de 7 ca pe o victorie de rasunet, spre disperarea familiei. Ceea ce imi place la nebunie, deoarece sa ii aduc la disperare pe cei din jur este unul din hobby-urile mele.
4. Hobby-urile mele bolnave. In capul listei se afla cel mentionat la punctul 3, urmat, in ordine, de hi5, certuri, paruieli si batai la care nu particip, enervat surori si, bineinteles, cel mai sinucigas dintre ele, manifestarea personalitatii mele debordante la ore nepotrivite (ex: ora 9, cand sora mea se uita la serialul ei favorit, ora de dirigentie si ora 7 dimineata, cand lenea-mi inunda centrii nervosi ai bietei mele mame.
Iata ca am reusit, in premiera, sa vorbesc cu succes despre nimic, alaturi de un pahar de cola, acum reumplut, intrebandu-ma cand cineva va sesiza pericolul pe care il reprezint si ma va duce la sectia de Ludovici a spitalului 9.
P.S. L'etat c'est moi!
P.P.S. Sper ca nu ati luat in serios ocarile auto-adresate, toata lumea stie ca eu sunt cel mai bun :) Vive la France!!! :)
1. Imi asum toata vina pentru aceasta mare frustrare, pentru ca inca mai sunt destul de idiot incat sa intru pe acel site mizer numit "Salut, 5" (si intrebarea logica este "Who...is 5?") si sa mai si click-uiesc (habar nu am cum se spune corect) toate aplicatiile. Asa ca, astazi, dornic de a ma infrupta din cunostintele cu care ma asalteaza "Salut, 5"-ul, am intrat pe profilul meu scris in bataie de joc (cine nu ma crede sa intre, si sa lase si un comment - am o obsesie cu cautatorii de comment-uri, nu stiu la ce folosesc, asa ca trebuie sa remarcati tenta ironica)(NU VREAU COMMENTURI - pentru cei mai putin inteligenti, iaca si rezumatul parantezei precedente). Si ma asalteaza un mesaj cu "Actualizeaza-ti profilul de flirt". Intai rad vreo 2 minute de ma prapadesc, dupa care, dornic de o noua portie de ras, dau click. Si ecranul imi este inundat de o imensitate, o masa amorfa (adica fara forma), de piei, avand un brat cu care se scarpina in subsolul coloanei vertebrale. Si, ca o bomboana pe coliva, sub un sondaj cu 2 optiuni: "Esti interesat? 1. DA ; 2.NU", absolut sinistru, apare si caracterizarea, facuta de insasi masa amorfa: "Sunt foarte timida, daca vrei sa vorbim, cauta-ma pe ID-ul nu stiu care". Pentru tipii interesati, sa stiti ca "nu stiu care" nu este ID-ul ei, asa am scris eu in loc de puncte-puncte." Imediat dupa, am simtit un chef nebun sa caut o sfoara si un scaun, dar, dupa cum ati vazut in postarile mele precedente, sunt un lenes incurabil, ceea ce mi-a salvat viata.
2. Fotbalul romanesc si echipa mea favorita, Dinamo, cu care tin de la 3 ani si care a ajuns o gluga de coceni. Nu vreau sa comentez, din respect pentru fotbal. Cel ne-neaos.
3. Matematica, materia mea "favorita", care imi ofera sentimente nebanuite. Nu prin problemele ce te duc pe culmi nebanuite, ci prin oferirea ocaziei, unice pana acum, de a spera la o medie de 8 si de a sarbatori fiecare nota de 7 ca pe o victorie de rasunet, spre disperarea familiei. Ceea ce imi place la nebunie, deoarece sa ii aduc la disperare pe cei din jur este unul din hobby-urile mele.
4. Hobby-urile mele bolnave. In capul listei se afla cel mentionat la punctul 3, urmat, in ordine, de hi5, certuri, paruieli si batai la care nu particip, enervat surori si, bineinteles, cel mai sinucigas dintre ele, manifestarea personalitatii mele debordante la ore nepotrivite (ex: ora 9, cand sora mea se uita la serialul ei favorit, ora de dirigentie si ora 7 dimineata, cand lenea-mi inunda centrii nervosi ai bietei mele mame.
Iata ca am reusit, in premiera, sa vorbesc cu succes despre nimic, alaturi de un pahar de cola, acum reumplut, intrebandu-ma cand cineva va sesiza pericolul pe care il reprezint si ma va duce la sectia de Ludovici a spitalului 9.
P.S. L'etat c'est moi!
P.P.S. Sper ca nu ati luat in serios ocarile auto-adresate, toata lumea stie ca eu sunt cel mai bun :) Vive la France!!! :)
vineri, 29 mai 2009
miercuri, 20 mai 2009
Cea mai bună compunere făcută de mine vreodată
Menționez că această compunere este de fapt o temă de care am uitat complet, facută într-o pauză, înainte de o oră de română. Este cea mai reușită tentativă a mea de a satiriza tot ceea ce mă înconjoară, de la Je și până la Barack Obama. Singura restricție a textului se referea la tema sa, care trebuia să fie "O situație conflictuală". De aici și până la a descrie un scenariu apocaliptic a fost doar un pas. Și acum liniște, începe capodopera.
Confruntare fatală
În vara anului 2378, Pământul, acea imensă groapă de gunoi pe care o vedem atât de clar de pe Marte, cunoștea o perioadă de criză. Prețul imens al petrolului și un nou virus letal, gripa bovină, au făcut ca omenirea să se dividă în două tabere, ce vor susține un război sângeros pentru supremație. După marea mutație din anul 2189, datorată poluării excesive cu prostie, legendarii locuitori ai acestei năpăstuite planete s-au transformat în băiețieni și feterozoide. După o perioadă de bună conviețuire, cele două tipuri inumane se aflau la grea încercare, de părți opuse ale baricadei.
Lupta începe. Băiețienii își folosesc din plin moștenirea străbună și afișează bannere rasiste, în timp ce feterozoidele ripostează prin escadrila "Telefoane". Un amestec de parfum, transpirație și coji de semințe îmbâcsește peisajul. Băiețienii răspund în forță, cu un atac cu mingi de fotbal, dar feterozoidele le evită și apoi le reciclează, folosindu-le drept muniție pentru poșetunurile cu plasmă. Roz.
Băiețienii, mai deprinși cu scheme tactice, deschid jocul pe flancuri și aruncă fumigene cu nicotină și cocktail-uri, fără Molotov, dar cu multă vodcă. Asaltul se dovedește a fi câștigător, deoarece feterozoidele, îmbătate de aromă, scot casetofoanele și decorațiunile florale din imensele hangare și încep dansul. Acest gest este echivalent cu aruncarea prosopului, iar petrecerea de încheiere a tratatului de pace se ține într-un club din Ibiza.
După aceste evenimente, noi, marțienii, am decis să lansăm o bombă atomică, pentru a distruge orice formă de viață ce refuză evoluția. Să ne ajute Dumnezeu să reușim, că altfel ne mănâncă oropsiții de vii.
(Aplauze. Dandanache sărbătorește succesul. Agamiță doarme, că e deja 1:42. Cade cortina.)
Lupta începe. Băiețienii își folosesc din plin moștenirea străbună și afișează bannere rasiste, în timp ce feterozoidele ripostează prin escadrila "Telefoane". Un amestec de parfum, transpirație și coji de semințe îmbâcsește peisajul. Băiețienii răspund în forță, cu un atac cu mingi de fotbal, dar feterozoidele le evită și apoi le reciclează, folosindu-le drept muniție pentru poșetunurile cu plasmă. Roz.
Băiețienii, mai deprinși cu scheme tactice, deschid jocul pe flancuri și aruncă fumigene cu nicotină și cocktail-uri, fără Molotov, dar cu multă vodcă. Asaltul se dovedește a fi câștigător, deoarece feterozoidele, îmbătate de aromă, scot casetofoanele și decorațiunile florale din imensele hangare și încep dansul. Acest gest este echivalent cu aruncarea prosopului, iar petrecerea de încheiere a tratatului de pace se ține într-un club din Ibiza.
După aceste evenimente, noi, marțienii, am decis să lansăm o bombă atomică, pentru a distruge orice formă de viață ce refuză evoluția. Să ne ajute Dumnezeu să reușim, că altfel ne mănâncă oropsiții de vii.
(Aplauze. Dandanache sărbătorește succesul. Agamiță doarme, că e deja 1:42. Cade cortina.)
marți, 19 mai 2009
Eseu liber fortat: Ce am invatat in clasa a IX-a la limba romana
Deictice, marghioale și
alte povestiri
Ore în șir m-am chinuit să găsesc un titlu "original" acestei culegeri de momente aparent memorabile consumate în timpul orelor de limba română, sau acasă, în fața jerpelitului caiet de dictando, care întruchipeaza perfect vizibila mea aversiune pentru tot ce este mai abstract, mai profund și, culmea, mai înnobilant pentru cuget și simțiri. Oh, scrisul! Ce îndeletnicire spirituală, ce izvor de cunoaștere, ce vis frumos în serile reci petrecute la gura sobei! Literatura îți duce sufletul pe cele mai înalte culmi, îți purifică personalitatea și cerne defectele umane precum vântul cerne norii, precum bunica cerne făina când face prăjituri. Însușiri uimitoare ale divinului dans al semnelor scrise, sorbit din plin în clasa a 9-a. De toată lumea, în afară de mine, care, soi rău, îmi păstrez nota destinsă și zeflemitoare chiar și acum, când doar o pagină ne mai desparte de mult așteptata linie de sosire, și cu toții ne simțim captivi într-un vid infinit, care nu ne permite realizarea ultimului pas al acestei curse infernale spre cunoașterea absolută.
Probabil că o duzină de duzini de liniuțe scrise pe rânduri separate ar fi de ajuns pentru a cuprinde cuantumul de informații acumulate în acest prim an de liceu. Sau poate ca nu. Cert este că nu am de gând să scriu o duzină de citate, fals aducătoare de fiori pe șira spinării, tremur în glas si căldură în inimă. Așa că voi începe cu singura propoziție pe care, probabil, o voi ține minte toată viața. Literatura este doar o mare minciună. Într-adevăr, este genul de citat valoros, pe care cu siguranța nu îl putem găsi în manualele școlare. Însa eu, ca o oaie neagră, pe care sistemul incearcă să o albească, sau, mai bine spus, ca o cioară care nu se lasă vopsită în pur alb de porumbel, o să aduc o completare esențială. Chiar dacă literatura este o mare minciună, nu trebuie să mințim când vorbim despre ea. Precum nu orice melodie a unui artist de top este o mare compoziție, nici orice roman sau piesă a unui gigantic scriitor nu este o capodoperă. Cred că literatura trebuie simțită, nu învațată. Și asta este marea premieră a clasei a noua, dispariția comentariilor de prost gust si îndoielnică valoare, care consumau degeaba o cantitate imensă de pastă de pix, pe care o puteam, mai bine, trimite la sinistrați sau la o casă de copii. În schimb, același sistem, atât de blamat de toată lumea, a reușit sa îndoctrineze până și majoritatea reprezentanților generației tinere. Nu credeam să întâlnesc vreodată un grup de oameni care, dupa lecturarea unui text, sa împartașeasca întru totul aceleași opinii, de genul "Eminescu este un romantic incurabil" sau "Poezia "Prefața" este punctul culminant al operei ludice a lui Arghezi". Eu pot să susțin sus și tare: Eminescu este doar un personaj de o moralitate mai mult decât îndoielnică, o victimă a societății, un om pe care labilitatea psihică și alergăturile după o femeie măritată l-au făcut celebru, dând astfel un alt sens expresiei "Prostia se plătește". E drept, plata a venit la mult timp după moartea sa. În timpul vieții, singura răsplată primită pentru opera lui, ce terorizează și acum generații întregi, a fost o boală cu transmitere sexuală și o atitudine nepăsătoare a "Dulcei lui doamne" al cărui "Emin iubit" era, probabil, sotul ei legitim. Legat tot de orele de limba română, o temă m-a ajutat să dau întâmplator peste o propoziție genială cu referire la fantoma poetului, rămasă să ne bântuie: ”Două icoane mi s-au înfipt în psihic în anii de elevă silitoare de generală, care jumătate de zi repeta la montajul literar-artistic pentru Cântarea României și jumătate tocea comentariul la română pentru treapta întâi: Ceaușescu și Eminescu". Pe această cale, țin să vă mulțumesc pentru că nu ne-ați târât la astfel de evenimente grețoase, organizate în fiecare an, în fatidicele zile de 15. Ianuarie si iunie.
Un alt eveniment, de această dată neplăcut, l-a reprezentat întreaga tevatură creată de o nevinovată glumă, o compunere cu intenții comice și nicidecum războinice. Totuși, din aceasta nu am învațat nimic, așa că voi evita abordarea acestui subiect derizoriu si voi vorbi despre sursa nesecată de note de 10 constituită de dezbateri. Am realizat că nu orice intenție constructivă are o finalitate la fel de constructivă, astfel că, încet, am renunțat să mai iau parte la aceste acest teren de împușcat cifre (sau mai bine zis, numere din două cifre) în catalog. Deși, la început, entuziasmul era mare, ne visam campioni intergalactici și ne duelam ca și cum viața noastră ar fi depins de asta, cu timpul, amânările și ideile confuze erau mult mai des întâlnite decât însași dezbaterile. Mai ales că, de fiecare dată, jocurile s-au făcut în culise: era imposibil ca unul dintre membrii juriului să nu fie în conflict deschis sau în prietenie strânsă cu vreun participant, înclinând decisiv balanța în favoarea uneia sau alteia dintre echipe.
În acest an de studiu, am trăit prin stări contradictorii și extrem de intense. Am adorat orele în care vorbeam despre lumi fantastice și fenomene ce ne depășesc orizontul gândirii, și am urât imposibilele ore în care am întinat un sentiment profund precum iubirea, citind opere de duzină și întrecându-ne în comentarii automate, care sună frumos, dar sunt, în realitate, sortite ridicolului. Am iubit ideile revoluționare, în afară de cea cu urcatul pe bănci, dar am detestat modul deseori deplorabil în care acestea s-au sfârșit. Am admirat stimularea creativității, dar am urât tentativele de a toci, care rămân ca o umbră asupra unor prizonieri torturați ai școlii gimnaziale. Și sunt de-a dreptul încântat că am putut să dau frâu liber gândurilor și să scriu o mulțime de improvizații care, acum un an, îmi păreau născociri autodestructive ale unor elevi sinucigași, nebuni și de-a dreptul cretini în tentativa lor de a își bate joc de extrem de nuanțatele valori morale ale societății actuale. Și am reușit să găsesc un stil propriu, distinct de cel al oricărui dascăl, îmbogațindu-mi totodată vocabularul cu cuvinte precum "deictic" și "incipit", citind mai multe cărți decât am citit în toți cei patru ani anteriori.
Vă mulțumesc pentru acest an, așa cum a fost el, cu bune și cu rele, care mi-a revoluționat gândirea, nu asupra materiei, care înca mi se pare aproape odioasă, cât asupra modului de a face dintr-o materie odioasă una, dacă nu acceptabilă, măcar mai puțin odioasă.
P.S. Dacă dumneavoastră considerați că rândurile de mai sus nu reflectă ceea ce am învățat la limba română în acest an, pot să transcriu tot caietul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
